Campionatul Mondial de handbal din Japonia: România alunecă "pe gheaţa subţire"!

La Kumamoto, selecţionata noastră îşi ţine milioanele de fani cu sufletul la gură. După duşul rece din debutul cu Spania, au urmat două victorii chinuite cu outsiderele Senegal şi Kazahstan. Marţi, împotriva selecţionatei din ţara ex-sovietică, evoluţia jucătoarelor noastre a atins cote jalnice. Şi asta pentru că "înţelepţii" noştri antrenori Tomas Ryde şi Costică Buceschi au decis s-o ţină pe bancă pe cea mai bună handbalistă a lumii din 2018!... Fără Cristina Neagu, cea care a adunat peste 800 goluri pentru naţională, echipa a părut lipsită de orizont. Iar inspiraţia n-a venit de pe bancă, deoarece principalul Ryde i-a pasat lui secundului Buceschi sarcina de a da indicaţiile tehnico-tactice, în timp ce el se mulţumea să ia câte o gură de apă la time-out-uri. Jenantă situaţie şi pentru neinspiratul nostru preşedinte al Federaţiei Române de Handbal, Alexandru Dedu, care după accidentul de motocicletă pare să se fi transformat într-o piatră de moară atârnată de gâtul acestui sport nobil. Iar jocurile selecţionatei noastre la C.M. din Japonia au fost de o calitate submediocră. Cel puţin spre finalul meciului cu Kazahstanul, impresia multora dintre fanaticii susţinători era că echipa trimisă în teren putea avea mari probleme şi cu o formaţie de bucătărese de la o pensiune de ţară! Şi asta pentru că n-a reuşit să se impună categoric în faţa unei formaţii slabe, dar ambiţioase, pe care a condus-o la un moment dat cu 11-5, dar la pauză era doar 14-11. Repriza secundă a fost de coşmar pentru noi, fie şi pentru că înainte cu un minut de finalul partidei, ecartul se redusese la un gol. Norocul ne-a salvat, căci pe atac kazahele au pierdut mingea şi noi am reuşit să înscriem pentru un 22-20 izbăvitor. Penibilă a fost, de asemenea, prestaţia brigăzii chineze de arbitri, dar n-a fost vina lor că echipa noastră a jucat extrem de slab...
În aceste condiţii, jocul cu Muntenegru, care a urmat, era decisiv, deoarece adversarele bătuseră Ungaria, ce avea - la modul teoretic - un joc uşor cu Senegalul. Clasamentul grupei înaintea startului partidei de azi se prezenta astfel: 1-2) Spania şi Muntenegru, 6 p; 3) România, 4 p; 4) Ungaria, 2 p; 5-6) Senegal şi Kazahstan, 0 p. Meciul de miercuri avea destule conotaţii de luat în seamă: se confruntau două echipe care-şi împărţiseră victoriile (2), ce se cunoşteau foarte bine, căci multe handbaliste jucaseră împreună, cu antrenori suedezo-români (Tomas Ryde - Per Johansson, respectiv secunzii Costică Buceschi - Adrian Vasile) şi cu o miză imensă pentru fiecare. Jaukovic a deschis scorul şi Muntenegru ne conducea în min. 7 cu 3-1. Dar după ce Neagu şi-a reglat tirul şi a început să conlucreze bine cu Pintea, Perianu şi celelalte colege, s-a intrat într-o anume normalitate şi peste 8 minute, conducea echipa noastră cu 6-4. Am avut parte de un arbitraj perfect, imparţial, al unei brigăzi daneze, apărarea a mers binişor, iar prezenţa Cristinei parcă le-a inspirat pe colege, astfel încât şi debutantele au evoluat acceptabil. Partida a fost pe contre, adversarele au ţinut aproape, dar finalul ne-a aparţinut şi am încheiat cu scorul de 12-11.
Repriza secundă am început-o mai bine, conducând cu 13-11(32') şi 20-16, după care am legat greşelile din atac şi din apărare şi prin min. 49, muntenegrencele au egalat la 21, după care au preluat conducerea cu 10 minute înainte de încheierea meciului, marcând 7 goluri consecutive, căci au ştiut să profite şi de pasivitatea antrenorilor noştri care dormeau liniştiţi pe bancă, aşteptând (probabil) să-şi încaseze primele promise de preşedintele FRH. Radicevic, Mehmedovic, Jaukovic, Ramusovic şi Bulatovic au zburdat şi au ajuns la 24-21 (53'), pentru că apărarea noastră a fost "varză", iar eroina Dumanska, deşi a apărat şi un 7 m, n-a mai avut ce face. Rezultatul final a consimţit victoria Muntenegrului cu 27-26, căci am plătit tribut gafelor enorme comise în serie de Polocoşer, Perianu şi celelalte. Iar când ai în teren doar două jucătoare serioase - şi le-am numit pe Neagu (11 goluri) şi Dumanska, portarul care a apărat fantastic, nu ai cum spera la mai mult cu doi antrenori depăşiţi de situaţiile din teren, care aşteptau soluţiile tehnico-tactice de la Neagu. Dacă România nu se califică mai departe, triada Alexandru Dedu-Tomas Ryde-Costică Buceschi ar trebui abandonată în Japonia, ca să se întoarcă pe jos în Europa după vreo 20 de ani, oferindu-ne ocazia de a uita umilinţa provocată de aducerea handbalului feminin la un nivel de penibilitate ieşit din comun. Când baţi greu Senegalul cu 29-24 şi Kazahstanul cu 22-20, teama de a nu o încasa şi de la o echipă din jungla malayeziană începe să devină legitimă. În aceste condiţii, meciul cu Ungaria, de vineri, de la ora 12.00, va fi pe viaţă şi pe moarte! O victorie, ce pare destul de improbabilă acum, ne-ar califica într-o grupă principală, în care am intra cu 0 (zero) puncte, ceea ce ar duce către imposibil obiectivul stabilit, de a ne clasa în primele 7 echipe, pentru a ne bate pentru dreptul de a nu lipsi la viitoarele Jocuri Olimpice. Ruşine, ruşine şi iarăşi ruşine păcălicilor din conducerea federaţiei şi a staff-ului naţionalei de handbal feminin! E jale mare, dacă a ajuns Tomas să Ryde de noi toţi, şi nu oricum, ci pe o căciulă cu bani pe care nu-i prea justifică prin calitatea îndoielnică a presupusei sale munci de specialist!...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It