Franţa a cucerit titlul european după victoria asupra Rusiei cu 24-21!
# România a pierdut şi finala mică împotriva Olandei cu 20-24
Lipsite de Cristina Neagu şi, mai ales, de vlagă, handbalistele noastre au dat impresia că erau deja învinse încă de la startul partidei pentru medaliile de bronz. Apărarea a fost la fel de blazată ca şi în meciul pierdut contra Rusiei, iar zbaterile disperate ale Denisei Dedu în poartă merită tot respectul. Ea a fost una dintre puţinele care au crezut că am putea câştiga din nou bronzul european după 8 ani. Dovadă sunt cele două lovituri de la 7 m apărate şi totalul de 11 mingi parate cât a stat în poartă, căci o parte a primei reprize, de serviciu a fost Dumanska. Olandezele au fost foarte hotărâte şi ne-au sufocat cu jocul lor în care forţa şi viteza le-au speriat pe nevinovatele noastre jucătoare obosite, ce abia aşteptau să ajungă acasă. Iar când ce mai bună handbalistă a noastră s-a dovedit a fi veterana Ardean-Elisei, marcatoare a 6 goluri, după ce s-a trezit din inerţie, înfuriată de atitudinea neprofesionistă a colegelor mai tinere, obişnuite să le facă toate treburile accidentata Cristina Neagu, nu mai avem ce comenta! Buceschi şi-a dovedit limitele date de faptul că joacă la o echipă mică şi, probabil, obosită şi prea bine cunoscută de adversare, n-a reuşit decât 2 goluri. Înlocuirea ei cu Zamfirescu a descătuşat-o şi pe Laslo, ambele reuşind nu numai câte 2 goluri, dar şi o creştere a vitezei de joc, care ne-a dat unele speranţe spre finalul partidei. Chiper a înscris de 3 ori, dar n-a convins, la fel ca Bazaliu, o simplă figurantă, asemenea lui Perianu sau Geiger (ambele cu câte 2 goluri). Cea mai mare dezamăgire a fost Pintea, cel mai bun pivot al turneului final, aleasă în echipa ideală de către reprezentanţii de la EHF. Am ratat încă o şansă, dar n-avem ce regreta, căci am ajuns la vârf printr-o minune dumnezeiască, nu prin valoare şi constanţă a rezultatelor, cum obişnuiesc să facă echipele cu adevărat mari şi care ştiu să pună frână la fumurile vedetelor!
În meciul de gală al marii finale am asistat la spectacolul anticipat de către specialişti, care a avut tot ceea ce-şi poate dori un fan al handbalului, mai ales dacă nu are afinităţi psihice cu vreuna dintre protagoniste. În ecuaţie au contat destul antrenorii Olivier Krumbholz şi Evgheni Trefilov, dar şi arbitrele daneze Hansen şi Kristiansen. Acestea au eliminat-o pe Pinot într-un moment delicat al jocului din repriza secundă, după ce la o lovitură de la 7 m "i-a făcut freza" portarului Sedoikina. Decizie le-a părut neutrilor un pic nedreaptă, dar curând au constatat că ştiau să compenseze situaţia, nedreptăţindu-le apoi pe rusoaice. Excelente prestaţiile portarilor Leynaud şi Glauser, respectiv Sedoikina şi Trusova, dar şi a unor jucătoare de câmp care au strălucit. Ayglon, Edwige, Zaadi, Dembele, Pinot, Lacrabere, Nze Minko, Niombla, Kanor şi celelalte franţuzoaice s-au dovedit superioare pe ansamblu Viahirevei (MVP-ul campionatului), Managarovei, Samoikinei, Kuzneţovei, Dmitrievei, Frolovei şi celorlalte jucătoare pregătite de Trefilov. Cheia succesului a stat în organizarea de joc, viteza superioară şi determinarea câştigătoarelor. Krumbholz a găsit cheia anihilării argintuluii viu al Rusiei, ceea ce nouă ne-a fost imposibil şi acum a adus Franţei primul titlu continental, la care Rusia încă mai visează... Felicitări jucătoarelor care ne-au permis să ne bucurăm de frumuseţea acestui joc şi, deopotrivă, să suferim când l-am urmărit, ca nişte suporteri adevăraţi ce ne credem!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
