Ilie Balaci s-a mutat definitiv în legendă
Ca un fulger din senin a picat în 21 octombrie vestea că sufletul celei care a fost prima semifinalistă din România a Cupei UEFA, Craiova Maxima, s-a stins din viaţă. Ilie Balaci, cel care alături de Nicolae Dobrin şi Gică Hagi alcătuiesc tripleta fotbaliştilor de geniu pe care i-a dat tărâmul românesc în ultima jumătate de secol, a fost răpus de un accident cerebral la numai 62 ani. Este al cincilea component al echipei de aur a U Craiova care ne părăseşte, îndoliind fotbalul nostru. Seria a fost deschisă de Ion Oblemenco, atacantul ajuns antrenor al echipei, dispărut la numai 51 ani, în 1996, din cauza unui infarct, în Maroc, unde se afla pe banca echipei sale şi de extrema Zoltan Crişan, răpit vieţii la numai 48 ani, de o boală de plămâni. Au urmat fundaşii Costică Ştefănescu, cel care a fost căpitan la U şi la naţională şi Nicolae Tilihoi. "Parcă suntem blestemaţi!", au izbucnit duminică în plâns mai tinerii lor colegi Sorin Cârţu şi Emil Săndoi. În ziua aceea era programat meciul actualei echipe a Craiovei cu FCSB, pe care n-o mai bătuseră oltenii de 16 ani. Ceea ce părea a fi un blestem s-a rupt, ca pentru a-i cinsti memoria lui Ilie Balaci. Acesta a fost cel mai tânăr debutant în naţională, în 23 martie 1974, contra Franţei, la vârsta de 17 ani şi 6 luni, depăşindu-l şi pe Dobrin. În prima divizie era din 12 august 1973, la U Craiova, unde a rămas până în 1984 şi a câştigat 3 titluri naţionale (1974, 1980 şi 1981), 4 cupe (1977, 1978, 1981 şi 1983). În 21 februarie 1984 a suferit un grav accident la picior într-un meci disputat la Baia Mare, după care nu şi-a mai revenit la forma normală. Astfel a ajuns să joace la FC Scorniceşti (1984-1986) şi la Dinamo Bucureşti (1986-1988). A avut două prezenţe în echipa U21 şi tot atâtea la echipa olimpică, 347 prezenţe în prima divizie (84 goluri), 38 în cupele europene (7 goluri) şi 65 la naţională (8 goluri).
Dorit de multe cluburi străine, inclusiv de AC Milan, regimul comunist nu i-a permis să părăsească ţara. Avea s-o facă după 1990, ca antrenor, activitate în care a obţinut mari succese peste hotare, în nordul Africii, cu Club Africaine Tunis (Cupa Campionilor Africii 1992), Olimpique Casablanca (Cupa Ţărilor Arabe ediţiile din 1993 şi 1994), apoi în Zona Golfului, cu Al Nassr Riad (Cupa Campionilor 1997, cu Al Hilal (Arabia Saudită - Cupa Ţărilor Arabe 2000), cu Al Ain (Supercupa Asiei) ori cu Al Sadd (Qatar, Cupa Cupelor 2000). Dincolo de alte comentarii, să consemnăm că fotbalul nostru se îmbogăţeşte pe partea legendelor şi rămâne tot mai sărac pe cea activă, în care cei ce vin din urmă sunt departe de oameni ca Dobrin, Ştefănescu sau Balaci. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Ilie!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
