Deputatul Chelaru Mircia: "Naționalitatea trebuie să fie simțită cu inima și nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte adânc se pronunță arareori!"
Naționalismul cuprinde, în nuce, narațiunea istorică a unui popor, expresia epocală (pe epoci) a impulsului său pasionar. Studierea naționalismului este, de aceea, una dintre căile spre cunoașterea năzuințelor secrete ale elitelor care ajung în fruntea propriilor popoare.
Naționalismul este o ieșire din etnicitate, cu etnicitate cu tot. Elitele a-naționale condamnă poporul la agnozie și știința națiunii la agnosticism. "Naționalismul se redefineşte cu fiecare epocă şi cu fiecare eveniment mai important", ne spune Generalul (r) prof. dr. Mircia Chelaru.
De aceea este nevoie să pornim de la sistemul lumii moderne, de la mediul său de civilizaţie, dacă vrem să înțelegem sensurile vii ale naționalității și ale naționalismului contemporan, în deplinătatea actualității lor. Ideea primejdiei instalării unui minorat național (și deci a unui naționalism defect) în viața unui popor este excelentă: "Suma defectelor mărunte nu generează automat şi îngrijorări majore", precizează autorul cărții ("Naționalismul și Europa Națiunilor. Despre patologia civilizației europene", autor Mircia Chelaru).
"Se instalează o acomodare defectă la obişnuințe, ceea ce plasează realitatea toxică în normalitate", mai spune autorul.
Acomodarea la defecte mărunte este calea spre eșecuri epocale (pe epoci) ale unui popor. Veacul fanariot a fost așa, adică elitele fanariote au împins poporul de jos spre o asemenea acomodare cu defecte mărunte, dar și cu urăciuni mari, săvarșite de fanarioți cu prețul degradării sufletești pe durata unui secol a unui intreg popor. În genere, acomodarea cu regimuri deformate și deformatoare aduce după sine o groaznică defectologie etnică. Ipoteza este ispititoare și chiar și numai lansarea ei și tot este un merit de excepție al acestei cărți.
Capitolul dedicat primejdiei dezintegrării Europei printr-o proliferare etnică indusă de influxul unei devaluatoare imigrații musulmane și unei Europe neasumptivă național și creștin este excepțional. (de pildă: "În 10 ani, Italia va fi musulmană” sau "Merkel şi Maskirovka”; "A fost PREMEDITATĂ năvala musulmană?”; "BRUXELLISTAN-CAPITALA- EURABIEI”). Cartea aceasta a Generalului Mircia Chelaru, un strategist redutabil, ne propune una dintre lecturile extrem de provocatoare ale unei realități cu forța ei pasionară: națiunea și naționalismul privite cu ochii unui vizionar.
O recomandăm cu căldură oricui este interesat de mișcarea ideilor în postmodernitatea prelungită și destul de neguroasă.
Pe marginea acestui vast subiect, vineri, 12 ianuarie 2024, la Timișoara, a avut loc Conferința "Naționalismul și Europa Națiunilor", la care a participat gen. (r) prof. dr. deputat Mircia Chelaru, care i-a avut alături pe senatorul din partea AUR, Claudiu Târziu și pe prof. dr. Radu Baltasiu. În cadrul conferinței au fost aduse argumente la afirmația de ce nu este acceptabilă eurosovietizarea continentală către care se îndreaptă, din păcate, hiperbirocrația globalistă de la Bruxelles.
"Naționalismul, suveranismul, contra a ce?! Drumul către zero, drumul către nimic! Asta este tema și nu am inventat-o noi, dragii mei. Bătălia dintre bine și rău, urât și frumos, este de când lumea și pământul... Am să alerg acum prin 3 mari făuritori ai neamului nostru. În domeniul culturii, al spiritualității, al înțelegerii sensurilor. N-am inventat noi nici naționalismul, nici suveranismul, pentru că această luptă permanentă între bine și rău a existat de-a lungul întregii noastre istorii.
Suntem în săptămâna luminată, săptămâna culturii luminate - cea dinaintea nașterii Luceafărului nostru Eminescu - și vin aici cu o tehnică de prezentare inedită. Nu am să imit absolut nimic din ceea ce am produs eu, dar am să reproduc ceea ce au produs gânditorii noștri de-a lungul timpului.
Această abordare este în fibra noastră istorică, în simțul nostru național. Eminescu atrage atenția că statul trebuie să fie însoțit de adjectivul <<român>> sau <<românesc>>. Și ce apreciază poetul în 1880? <<Singura națiune de a fi a acestui stat pentru noi este naționalitatea românească. Dacă este vorba ca acest stat să înceteze de a fi românesc, atunci o spunem drept că ne e cumplit de indiferentă soarta pământului lui>>.
Vă rog să faceți comparații între ce s-a întâmplat acum aproape 150 de ani și ce se întâmplă astăzi.
Iată cum istoria se repetă... Mi-e rușine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-și fi însușit monopolul, privilegiul patriotismului și al naționalității. Așa român de paradă mi-e rușine să fiu! Naționalitatea trebuie să fie simțită cu inima și nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte adânc se pronunță arareori. Iubesc poporul românesc fără a-i iubi pe semidocții și superficialitățile sale.
Despre națiune, naționalism, luptă cu ideea imperială, un bănățean, un mare om trecut într-o nefericită uitare: Aurel Popovici. A ajuns să fie consultantul chiar a Maiestății Sale Imperiale de la Viena (...). Închei cu Popovici pentru că este cea mai frumoasă definiție a naționalismului și națiunii. Naționalitatea unui popor e rangul său în lume, între popoare.
E blazonul nobiliar al meritului său, al valorii sale din trecut și din prezent. E singura sa distincțiune față de alte familii naționale, e unica sa pavăză în lupta între popoare, singura sa putere, unicul său drept pentru că este însăși inima sa, sufletul său, persoana sa morală în fața lumii, a tribunalului istoriei, e conștiința sa că o națiune, o entitate culturală proprie, în varietatea omenirii, că nu e o simplă cifră, un număr de indivizi, de ființe, de animale sociale.
Mergem mai departe și facem referire la Mircea Eliade. Avea să scoată în evidență lucruri fundamentale: că o națiune nu dăinuie în istorie doar prin titlurile sale sau prin semețiile bătăliilor din unele văgăuni ale timpului!
Există o continuitate a simțului nostru istoric de a ne apăra naționalitatea, națiunea, statul organic eminescian care este pus în slujba slujirii neamului românilor și că noi nu suntem decât niște urmași demni de a prelua și a duce mai departe această jertfă, misiune, osândă. A vorbi despre naționalism și suveranism contra bigotismului globalist nu este o abordare benevolă.
Este o obligație a fiecăruia care dorește să-și semneze identitatea cu propria semnătură. Și de aceea, bădia Eminescu avea să spună la 29 iulie 1881:<<suntem români și punctum>>! Aceasta este semnătura noastră în istorie!", a conchis gen. (r) prof. dr. deputat Mircia Chelaru.
