Mesajul europarlamentarului PPU-sl, Maria Grapini, la 28 de ani de la Revoluţia Română din decembrie 1989

 

Dragi români,

La 28 de ani de la Revoluţia Română, suntem în doliu naţional şi, cu regret o spun, în doliu moral. Scânteia de la Timişoara a determinat, în acel memorabil 16 decembrie 1989, schimbarea la faţă a ţării întregi, cu un preţ imens, plătit de cei care au pus speranţa mai presus de teamă, libertatea mai presus de viaţă! În acest decembrie trist, doliul României cuprinde tot: Revoluţia, morţii ei, morţii noştri, ai tuturor, de sânge nobil sau nu, aleşi, într-un fel sau altul, de istorie, să ne fie martiri, întru veşnică pomenire. Timişoara a strigat, atunci, LIBERTATE! România strigă, acum, UNITATE!

Trăim, poate, cei mai grei ani ai existenţei noastre statale, dezbinaţi, înrăiţi, dezamăgiţi, disperaţi. Am ajuns în acest punct critic pentru că ne-am pierdut unii de alţii, unii pe alţii. Greul pe care ţi-l dă câteodată viaţa să-l porţi pe umeri, determină doar două atitudini: maladie sau imunitate. Am sperat şi nu încetez să cred că mai e timp să ne imunizăm! La răul din jurul nostru, la scenariile false pe care le ţes cei care ne vor înfrânţi, ca neam şi spiritualitate, la ştirile false aruncate în eter, la ura care şi-a întins rădăcinile otrăvite peste tot.

Duc o luptă susţinută în Parlamentul European pentru România noastră. Cel mai dureros lucru este acela că, de cele mai multe ori, o duc... cu românii noştri. În faţa Europei, România lui Decembrie 1989 este fracturată, între patrioţi şi inconştienţi! Imaginile unităţii, de acum 28 de ani, au ajuns amintiri palide, fiind înlocuite de secvenţe triste ale bătăliilor politice epuizante, pe care le poartă unii cu alţii, în văzul lumii.

Revoluţia Română din decembrie 1989 a ţintit, dincolo de eliberarea de sub povara comunismului, să ne determine să redevenim oameni. Liberi, creativi, generoşi, fericiţi! Ca, odată conştienţi de puterea pe care o deţinem, să începem să construim. O zonă, un oraş, o regiune, o ţară. Frumoasă şi demnă. În unitate şi linişte. Idealurile au rămas, realitatea, însă, ne-a arătat că rănile se vindecă greu, mai greu decât în cazul altor ţări, căci, înainte de Revoluţia Română, toate celelalte state est-europene au trecut în mod paşnic la democraţie. România a fost singura ţară din blocul estic care a trecut printr-o revoluţie violentă. Chiar şi aşa, după 28 de ani de atunci, merităm cu toţii pacea socială!

În memoria victimelor Revoluţiei din decembrie 1989, este clar că România trebuie să-şi regăsească drumul. Românii merită să trăiască o viaţă demnă, precum cea imaginată de timişorenii care au ieşit în stradă în faţa gloanţelor, în faţa morţii! N-avem voie să lăsăm idealurile Revoluţiei la o parte, n-avem voie să ne lăsăm ţara în derivă. Soluţia e doar una: să dăm mână cu mână! Mă rog pentru morţii Timişoarei, pentru morţii României. Mă rog pentru românii noştri, din ţară sau de peste graniţe. Mă rog pentru UNITATE!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It