Personalitatea zilei de 13 iunie: Ioan I. Mironescu
Ioan I. Mironescu (pseudonimul literar al lui Eugen I. Mironescu) (n. 13 iunie 1883, Tazlău, judeţul Neamţ - d. 22 iulie 1939, Tazlău) a fost un medic român, profesor de dermatologie la Facultatea de Medicină din Iaşi, scriitor şi deputat. Eugen Ioan Mironescu a fost al doilea copil al soţilor Ioan Mironescu, învăţător în satul Tazlău şi Sofia (născută Honcu). A urmat şcoala primară în localitatea natală şi Piatra Neamţ, după care şi-a făcut studiile liceale la Liceul Naţional şi la Liceul Internat din Iaşi. În 1905 s-a înscris la Facultatea de Drept şi la cea de Medicină din Iaşi, dar n-a urmat efectiv decât cursurile celei din urmă. În 1912 îşi susţine doctoratul în medicină şi ulterior se specializează în dermatologie la Berlin. Este numit profesor la Facultatea de Medicină în 1921, post pe care îl va ocupa până în 1939, devenind şi şeful Clinicii de Dermatologie de la Spitalul "Sfântul Spiridon".
Eugen Ioan Mironescu a înfiinţat la Tazlău un sanatoriu pentru "... reconfortarea persoanelor cu surmenare fizică sau morală", prin care s-au perindat nume de seamă ale literaturii române: Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Garabet Ibrăileanu, George Topîrceanu, Otilia Cazimir. Începând cu 1930, Eugen I. Mironescu s-a angajat în activitatea politică, fiind ales deputat în Parlament din partea Partidului Naţional-Ţărănesc. Repede deziluzionat de demagogia şi minciuna care dominau viaţa politică, demisionează din acest partid. "... m-am convins înc-o dată că-n ţara noastră, din nefericire, în epoca în care trăim nu sînt zece oameni care să fie pătrunşi de convingerile cu care s-împăunează, că minciuna şi făţărnicia stau la baza oricăror manifestări politice".
A fost interesat de problema agriculturii şi de situaţia socială a ţărănimii. Ca student a participat, împreună cu alţi colegi, la răscoalele ţărăneşti din 1907, fiind arestat la Hârlău şi judecat la Iaşi. Ulterior, ca deputat, a intervenit în Parlament şi a publicat articole pe această temă. Mai aproape de activitatea sa profesională, în perioada 1930-1936 a ţinut conferinţe legate de problemele familiei şi de profilaxia bolilor venerice. Împreună cu alţi intelectuali ieşeni a fost printre fondatorii Comitetului naţional antifascist (1933).
Profesorul Mironescu a participat la campaniile din cel de-Al Doilea Război Balcanic (1913) şi Primul Război Mondial (1916-1918) exersând ca medic în spitale de contagioşi (holeră) şi de boli nervoase. A fost decorat cu următoarele ordine şi medalii române şi franceze: Ordinul Coroana României cu spade în grad de cavaler; Ordinul Virtutea Militară; Medalia Avântul Ţării; Medalia Victoria; Medaille d'Honneur des Épidémies; Crucea Regina Maria.
Activitatea literară
Eugen Ioan Mironescu şi-a semnat toate operele literare ca Ioan I. Mironescu. A debutat cu două schiţe în revista elevilor de la Liceul Internat. Începând cu 1906, când i se publică schiţa "La cumătrie", colaborează la revista "Viaţa Românească" condusă de Garabet Ibrăileanu. I.I. Mironescu a preferat genul scurt (schiţa şi nuvela) în care a surprins, uneori cu un umor deosebit, momente din viaţa socială a timpului său, momente inspirate din viaţa la ţară sau din Primul Război Mondial. A publicat două volume: "Oameni şi vremuri" (1920) şi "Într-un colţ de rai" (1930). A publicat articolele social-politice şi evocări în periodice (în special în "Însemnări ieşene") şi a transpus scenic, în "Catiheţii de la Humuleşti" (1938), fragmente din "Amintirile din copilărie" ale lui Ion Creangă. În 1969, fiica sa a deschis Casa memorială I.I. Mironescu din Tazlău în casa în care s-a născut şi a locuit medicul şi scriitorul I.I. Mironescu. În acest scop, a fost reconstituită camera de lucru cu mobilierul original, obiectele personale, biblioteca, imagini din activitatea medicală. Actuala casă memorială, care este proprietate privată, era altădată şi locul de întâlnire şi desfătare spirituală al multor oameni de cultură din jurul revistei "Viaţa românească", între care Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Păstorel Teodoreanu, Ionel Teodoreanu şi Panait Istrati. În prezent, împărţirea moştenirii la descendenţi şi lipsa de fonduri la nivelul Ministerului Culturii şi a Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Neamţ pun sub semnul întrebării perenitatea acestui muzeu. De asemenea, pentru a-i cinsti memoria, Şcoala cu clasele I-VIII din Tazlău poartă numele de "I.I. Mironescu".
