Personalitatea zilei de 25 mai: Eugen Simion
Ioan Eugen Simion (n. 25 mai 1933, Chiojdeanca, Prahova) este critic şi istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, membru titular al Academiei Române şi preşedinte al acestui for cultural român din 1998 până în aprilie 2006. Este fiul Sultanei (n. Moise) şi al lui Dragomir Simion, moşneni având o ascendenţă ardelenească. A fost căsătorit cu Adriana Manea (1957-2006) şi are o fiică. A studiat la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, devenit Liceul „I.L. Caragiale”, astăzi Colegiul Naţional „I.L. Caragiale” din Ploieşti, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu. Între 1952 şi 1957 a urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Printre profesorii săi se numărau Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti şi Iorgu Iordan. A obţinut titlul de doctor în ştiinţe filologice cu teza "Eugen Lovinescu, scepticul mântuit", condusă de profesorul Şerban Cioculescu (1969).
După absolvirea facultăţii, a devenit cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1957-1962), lucrând în colectivul „Eminescu”, condus de Perpessicius. În perioada 1962-1968 a fost redactor al „Gazetei literare”. Între anii 1964-1971 a fost lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A funcţionat apoi, între anii 1970-1973, ca lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne (Paris - IV), apoi a obţinut o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974). Din 1971 a devenit conferenţiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Bucureşti. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti.
A debutat publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu în revista „Tribuna” (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” şi „Viaţa românească”. Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” şi, din 1991, la „Literatorul”. Din 1983 este redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică şi teorie literară, iar din 1990, director al publicaţiei. În 1993 a devenit membru al Academiei Române. În anul 1998 a fost ales preşedinte al Academiei Române. Doctor Honoris Causa al universităţilor din Iaşi, Galaţi, Târgovişte, Arad şi al Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău. În 2006 şi-a încheiat mandatul de preşedinte al Academiei Române. În prezent este preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române. A scris în mod regulat la ziarul „Ziua”. A publicat peste 3.000 studii şi articole în reviste de specialitate. Este coordonatorul Dicţionarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios, care a fost atacat însă de unii critici. Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ţine o rubrică permanentă în revista „Cultura”. Este preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă şi coordonator al seriei „Opere fundamentale”.
