Personalitatea zilei de 19 mai: Johann Gottlieb Fichte
Johann Gottlieb Fichte (n. 19 mai 1762 - d. 27 ianuarie 1814) a fost un filosof, cunoscut ca părinte al idealismului german şi urmaş al lui Kant. S-a născut la Rammenau într-o familie de ţesători. Un om înstărit a remarcat extraordinara inteligenţă nativă a băieţelului care păştea gâştele pe islaz şi l-a trimis la studii. Fichte a studiat teologia la Jena şi Leipzig. În 1794 a fost numit profesor de filozofie la Universitatea din Jena. Într-o vreme în care era foarte strâmtorat cu banii, l-a vizitat pe Kant la Königsberg, pentru a solicita un împrumut şi pentru a primi sfaturi în privinţa filosofiei. Nu s-a ales decât cu sfaturi, însă vizita a fost, până la urmă, norocoasă. Prima scriere fichteană importantă, "Versuch einer Kritik aller Offenbarung", a apărut fără numele autorului pe copertă.
Recenzenţii au crezut că este o lucrare a lui Kant şi au lăudat-o din belşug. Fichte a devenit celebru peste noapte în clipa în care s-a aflat că este autorul cărţii cu pricina. A fost una dintre cele mai spectaculoase acţiuni de manipulare a comunităţii ştiinţifice din istoria culturii. Un debutant genial i-a transformat pe Kant şi pe cerberii filosofiei oficiale în agenţii lui publicitari. Opiniile sale politice şi religioase nonconformiste i-au creat lui Fichte numeroşi inamici în rândurile puterii. Aceşti inamici au încercat în 1799 să-l elimine din viaţa publică, înscenând o acţiune de dezinformare în doi timpi a opiniei publice. Mai întâi ei au lansat zvonul că Fichte este autorul unei scrieri anonime în care era atacat creştinismul, apoi l-au acuzat de ateism. Operaţiunea nu a reuşit. Fichte a continuat să-şi ţină imperturbabil cursurile private în Berlinul ocupat de trupele lui Napoleon, ba mai mult, tematica lor a fost adaptată la împrejurări. Din aceste cursuri a ieşit scrierea "Reden an die deutsche Nation", în care autorul încercă să trezească sentimentele patriotice ale germanilor. Numit în 1809 profesor la Universitatea din Berlin, Fichte a urcat în ierarhia academică îndeplinind pentru puţină vreme, succesiv, funcţiile de decan al Facultăţii de filosofie şi rector al Universităţii (a fost primul rector ales de corpul profesoral). S-a stins din viaţă în 1814, răpus de tifos.
