Personalitatea zilei de 29 aprilie: Jean-Georges Noverre
Jean Georges Noverre (n. 29 aprilie 1727 - d. 19 octombrie 1810) a fost un dansator şi maestru de balet francez. A adus o nouă concepţie în arta baletului, l-a reformat şi a pus bazele coregrafiei moderne. Ziua lui de naştere a devenit Ziua internaţională a dansului. Noverre s-a născut la Paris, la 29 aprilie 1727, într-o familie de protestanţi. Tatăl său era originar din Lausanne şi, după prăbuşirea lui Carol al XII-lea, în armata căruia servise ca adjutant, se stabilise în capitala Franţei, probabil ca angajat în garda de elveţieni a palatului. Mama sa era franţuzoaică, originară din Picardia.
Noverre fusese destinat de către părinţii săi carierei militare, dar el a dorit să devină dansator. Profesor de coregrafie i-a fost Louis Dupre, dansator talentat şi un reputat creator de balete; ca elev şi ulterior ca profesionist, o vizita deseori pe Marie Salle, cu care avea îndelungi discuţii asupra problemelor dansului. Dupre i-a înlesnit în primăvara anului 1743 angajarea la Opera comică, deschisă de Jean Monnet, cu ocazia bâlciului anual de la St. Laurent. În toamna aceluiaşi an, Noverre a dansat un menuet împreună cu colega sa Puvigne de Fontainebleau în faţa lui Ludovic al XV-lea. Probabil spre finele anului 1743 sau la începutul anului următor a plecat la Berlin, în trupa lui F.M. Lany, dansator şi coregraf strălucit, care fusese chemat de Frederic cel Mare să organizeze spectacolele de balete ale curţii. În capitala Prusiei a cunoscut-o pe Barbara Campanini (La Barberina), dansatoare deosebit de apreciată, care, după ce a studiat în Italia, fusese şi eleva lui John Rich la Londra şi practica, de asemenea, pantomima.
Noverre dansează apoi la Dresda şi Strasbourg. În 1750 lucrează ca maestru de balet la Lyon şi Marsilia, iar în 1754 e angajat la Opera comică din Paris. În aceşti ani, s-a manifestat ca un apreciat autor de balete, primul dintr-o lungă serie fiind "Sărbători chinezeşti". În 1755, Noverre a plecat la Londra chemat de celebrul actor englez, David Garrick, ca să prezinte baletul "Sărbători chinezeşti" la Teatrul Drury Lane. Întors în Franţa cu supranumele de "Shakespeare al dansului", pe care i-l dăduse Garrick, Noverre reprezintă în 1757, la Lyon, baletele "Capriciile Galateii", "Toaleta lui Venus", "Sărbătorile" şi "Geloziile din serai".
"La întrebarea ce este baletul?", pe care şi-o puneau mulţi teoreticieni, Noverre căutase un răspuns în doctrina lui Aristotel şi afirma că baletul, de orice tip ar fi, trebuie, ca şi poezia, să aibă două părţi: una calitativă, iar cealaltă cantitativă. Baletul este însă şi un tablou sau o suită de tablouri reunite printr-un subiect; scena este pânza pe care autorul îşi aşterne ideile; muzica, decorurile şi costumele alcătuiesc culorile; coregraful baletului este pictorul acestui tablou. Când este bine compus, baletul este o pictură vie a moravurilor, obiceiurilor, costumelor şi pasiunilor, în care există un grad de tensiune pe care cuvintele nu-l ating sau, mai degrabă, pentru care nu există cuvinte. Atunci intervine dansul în acţiune!
