Colţul micului fermier - Îngrijirea păşunilor şi fâneţelor
Pajiştile naturale constituie un sprijin valoros pentru crescătorii de animale, deoarece prin producţia de iarbă se asigură păşunatul pe timpul verii şi însemnate cantităţi de fân pentru iarnă. În comparaţie cu terenul arabil, păşunile şi fâneţile necesită mai puţine cheltuieli, dar un minim de lucrări trebuie aplicat începând de primăvara timpuriu, după topirea zăpezii: defrişatul arboretelor inutile - tufe şi mărăcini, curăţirea pajiştii de crengi, cioate, pietre, greblatul frunzişului (în special, frunzele de nuc şi plop). Resturile de la curăţirea pajiştii se adună la grămadă la margine şi, dacă se ard, focul se supraveghează cu multă atenţie (având la îndemână şi vase cu apă), pentru a nu izbucni un incendiu. În pădure nu se aprinde foc;
- nivelatul muşuroaielor, astuparea crăpăturilor din sol, trasarea cu sapa, cazmaua sau plugul a unor şănţuleţe şi rigole pentru scurgerea excesului de umiditate de pe porţiunile mlăştinoase. Prin desecarea mlaştinilor se poate ajunge la înlocuirea rogoazelor cu ierburi valoroase;
- supraînsămânţarea cu floare de fân (scuturătură) a porţiunilor unde iarba este rară sau lipseşte (aşa-zise "chelituri"). După împrăştierea seminţelor, porţiunile respective se greblează cu grebla metalică pentru ca seminţele să fie încorporate în sol;
- fertilizarea pajiştilor este o lucrare foarte importantă, deoarece se măreşte producţia de iarbă şi se îmbunătăţeşte compoziţia floristică (se schimbă iarba). Ca îngrăşăminte naturale se pot folosi: bălegarul bine putrezit, în cantitate de 1-1,5 kg la un metru pătrat; urina de grajd - 0,5 l la un metru pătrat, aplicată ca atare dacă există un strat de zăpadă sau diluată în patru părţi de apă, dacă se aplică direct pe iarbă; cenuşa din lemne, în cantitate de 1 kg la 10 metri pătraţi. În lipsa îngrăşămintelor naturale, se poate folosi azotatul de amoniu în cantitate de 2,5-3 kg la o prăjină de teren, în primăvară şi după fiecare coasă sau ciclu de păşunat. Animalele vor păşuna la câteva zile după dizolvarea completă a azotatului. Atât îngrăşămintele naturale, cât şi cele chimice se vor împrăştia pe pajişte cât mai uniform, pentru a nu produce arsuri la iarbă.
