GURA PĂCĂTOSULUI - "Dom' primar şi-a lăsat telefonu-n sertar ca să nu-l piarză..."
- Alo, Primăria Spânzurata?
- Daaa...
- Sunt Neiculescu, de la ziarul "Ochiul cetăţeanului" şi vreau să vorbesc cu dom' primar.
- Nu se poate!
- De ce, doamnă dragă?
- De-aia!
- Poftim?!?...
- Cine-a poftit, a murit - ha, ha, ha!
- Mda, sunteţi spirituală, dar spuneţi-mi, vă rog respectuos, de ce nu pot vorbi cu dom' primar?
- Pentru că nu e?
- Adică, a fost "săltat" deja?
- Nu, domnule, pur şi simplu nu e în primărie.
- Adică a plecat?
- De plecat, a plecat ieri, da' azi n-a venit încă.
- La dvs. programul de lucru nu începe tot la ora 08.00?
- Ba da, dar pentru proşti!
- Nu v-am înţeles...
- Nici nu e nevoie, că' nu lucraţi la noi!
- N-aţi vrea să fiţi mai explicită?
- Crăcită e nevastă-ta, amanta - dacă ai - sau cine vrei tu, bă', nu eu! Dacă eram aşa, mai eram eu angajată secretară, boule?
- Scuzele mele, doamnă, dar v-am cerut să fiţi mai explicită, adică să-mi spuneţi dacă există două programe de lucru acolo, la dvs.
- Dacă nu faci mişto de mine că sunt blondă, e OK, dragă. "Iertat să fii, fiule", cum îşi zice duhovnicu' meu personal, înainte să mă bage cu capu' su' patrafir - da' mai departe nu-ţi spun că e păcat de moarte... Păi sigur că e două programe, da' asta e chestie de organizare internă.
- Deci, când vine de obicei la muncă dom' primar?
- Când are chef, că d-aia e şef! Ha, ha, ha, ha ha, ha, ha, ha - uite că sunt şi poetă!
- În acest caz, aţi putea să-mi daţi numărul său de telefon mobil?
- Aş putea, da' nu vreau.
- De ce?!?
- Pentru că mi-ai devenit simpatic de când gavarim - parcă aşa se zice pe nemţeşte - nu, dragă?
- Mărturisesc că sunteţi prea subtilă pentru mine...
- Hai sictir, bă', şmechere de oraş, că' acu' schimb foaia cu tine şi te dau dracu' de nu te vezi! Păi, aşa vorbe cu două ascuţişuri nu ţi-aş permite nici dacă am fi împărţit patu' amândoi azi noapte...
- Doamnă, am vrut să spun că sunteţi atât de deşteaptă şi de spirituală...
- Spirituală e ceva de bine?
- Sigur că da, doamnă!
- Domnişoară, că mi s-a pronunţat divorţu' de trei luni de zile şi mă simt crudă şi nevătămată, cum eram la mama fată - ha ha, ha. Că zicea şi dom' primar, într-o seară când am avut nişte lucrări de făcut peste program - cum se întâmplă acu' mai rar decât imediat după angajare: "Ascultă la mine, Barbie, că am ochi de geambaş la iepe, nu e cazul să-ţi pierzi timpul cu gloaba de Mielu'..."
- Cum facem cu numărul?
- Păi vezi că eşti pervers? Nici n-ai auzit bine că sunt divorţată şi ai şi avansat o propunere indecentă. Ai greşit adresa, musiu, eu sunt fată serioasă, nu discut chestii din astea cu necunoscuţi, şi mai ales la telefon!
- Domnişoară, eu vreau numărul de telefon mobil al domnului primar, pentru numele lui Dumnezeu...
- Ah, al domnului primar?!?...
- Da, al dumnealui!
- Şi dacă ţi l-aş da, nu ţi-ar folosi.
- Nu înţeleg...
- Simplu: nu-l poartă la el!
- Cum nu-l poartă la el, dacă e mobil?!?...
- Primul pe care l-a avut când apăruseră sculele astea, l-a pierdut.
- Cuuum... l-a pierdut?
- Simplu, dragă: a ieşit să ţină calea la nişte maşini care veneau cu lemne de la munte, că-l bătea la cap scorpia de muieri-sa că nu mai avea cu ce-şi încălzi bucătăria aia mare cât şura fostului CAP. Şi era un ger de crăpau pietrele...
- Şi... ce-are gerul cu telefonul?!?..
- Păi are, că a oprit două maşini cu lemne şi pe urmă a intrat la negocieri în birtul lu' Berbecu' cu patronul şoferilor. Acolo, după ce s-au înţeles cu ăla câte lemne să ajungă la el în curte, la şcoală şi la şefu' de post, s-au făcut crăci, că i-a cinstit Oaia.
- Aoleu, nu mai înţeleg ceva din toată amestecătura asta de maţe!
- Ce nu înţelegi, dragă?
- Cine e Oaia?
- Simplu: nevasta Berbecului, care era dus după marfă, da' n-a găsit ce vroia el şi cum e încăpăţânat din fire, nu putea să se întoarcă aşa, ca prostu', cu deştiu-n gură. Dom' primar atunci a pierdut primul lui telefon mobil. Nici acu' nu se ştie cine l-a lăsat pe fix... Pe-al doilea îl lasă acum în sertarul biroului, că-l are pe inventar. Cred că nici nu mai ştie de când nu l-a mai încărcat...
- Ce primar e ăsta, domnişoară, care să nu se folosească de telefonul mobil?!?...
- Ăl mai tare din parcare - pardon! - din nu ştiu câte hotare, singurul neinterceptat telefonic de "organe". Chiar îi zicea odată vecinului, care-i e şi un pic de rudă: "Stane, Stane, pe mine nu mă pot strânge ăştia de organe, ca pe tine şi fraierii cu limbă lungă, ce-aţi vorbit ca să v-ajungă!" Şmecher, nu-i aşa?... Alo! Alooo! Mai eşti, dragă, la telefon? Alooooo! Al dracu' papagal, m-a lăsat şi ăsta cu ochii-n soare, tocmai când începusem să sper că n-am să mă plictisesc azi. Barbie, fato, mă îngrijorezi: altădată ai fi ţinut un fraier din ăsta de vorbă o zi şi-o noapte...
