GURA PĂCĂTOSULUI - "Fă, Leano, l-am cam pierdut dă muşteriu, ca primar, pă Nonu..."
Aşa grăit-a Gogu lu' Rânjilă, prevestind către jumătatea lui, deh, dispariţia primarului din scaunul ăla de mare boier în care se lăfăia de ani buni.
- Ai vrea tu, că nu-l ai la suflet, da' dacă-l votează lumea iar?, încercase să-l potolească muierea, care era aşa, mai împăciuitoare, cum îi stă bine uneia ce ţinea crâşmă cu vad, taman lângă primărie. Ea era din neam negustoreasă, că tată-său bătrânu' fusese cârciumar, iar părintele ei se strecurase şi în timpul comuniştilor de rămăsese la tejghea. Gogu moştenise de la ăi bătrâni ai lui isteţimea şi harul de oracol. Leana îl plăcuse de la şcoală, că avea ochi păcătoşi şi limbă iute, de ajunsese să se teamă de el şi cele mai bârfitoare babe ale satului. Şi nu se lăsase convinsă nici în ruptul capului să-l dea răului pe spartul acela-n fund. Cum alt copil n-avea, tată-său înghiţise şi căsătoria lor, mai ales că Gogu era mare sculă printre comunişti şi-l puseseră şi diriginte de poştă, după ce făcuse cursurile de pregătire. Unii ziceau că putea urma şi o facultate, dar n-avusese cu ce-l ţine pe-acolo pe la oraş Ghicică. Moşu' era meseriaş bun, dogar care va să zică, dar pofta de muncă şi-o trăgea cu spânzuratul din butoi mai des decât s-ar fi cuvenit. Şi-apoi, când Gogu ajunsese pe banii lui, nu riscase s-o piardă pe Leana şi-o dăduse-ncolo de facultate, mai ales că locul de muncă-i plăcea atât de mult încât nu se lăsase dus de-acolo nici când i se propusese să fie pus primar. "Tovarăşi, eu pasc iarba pă care o cunosc: vine ziaru', duc abonamentul, telegrama, pensia şi toate cele. De ce să-l moştenesc io pe-al lu' Maţe Fripte şi să mă căznesc s-o satur pe-a lu' Mortu', ăla dă s-a boşorogit cărând saci la moară?..."
- Fă, Leano, nu-i vorba că nu-l am io la suflet pă amărâtu' dă Nonu, care mi-e şi nepot. Tu ştii că i-am zis în faţă că e prea fudul ca să nu fie prost.
- Ştiu, Gogule, că era cât pe ce să nu ne mai prelungească autorizaţia la crâşmă, cum să nu ştiu? Că tu n-ai altceva dă făcut dă când ieşişi la pensie decât să dovedeşti că eşti mlădiţă din Rânjilă...
- Lasă, muiere, că nu-i chiar aşa. Tu erai în beci când ieşise Nonu pă sală la primărie, şi striga la Călugăriţa şi la Nimfomana: "Las' că vedeţi voi pă dracu' peste o lună, după alegeri. V-arăt eu cine e şeful în comuna asta! Păi, ce-am ajuns eu să fiu înfruntat de nişte rapandule ca voi, fă, nesătulelor?... Vă dau eu ceva de calmare, n-aveţi grijă, că am de unde..."
Şi apăsa Gogu pe cuvântul calmare de parcă ar fi fost unul compus, nemţesc, astfel încât să iasă două cuvinte. Iar ca să nu se rătăcească Leana printre presupuneri, făcea cu ochiul înainte să apese sugestiv pe adjectivul "mare".
- Şi ce, mă', cu ce-a greşit? Le-a zis ce meritau!
- Aşa să vede dă la tine, dă parcă n-ar fi nepotul meu, ci al tău. Şi nu mai râde, ca aia la tiribombă, că' purceaua lu' Nonu e moartă-n cocină!
- Ce-are purceaua cu alegerile?!?...
- Păi are mai mult decât chestia că ălea nu poartă sutien - una că n-are de ce şi alta că nu-şi găseşte măsura - sau că Nonu poartă chiloţi numai ca să nu-şi piardă biluţele. Una e una şi două e mai multe: când or începe ălea să-l toace mărunt pă primar la crâşmă sau la biserică, îl taie lumea garantat de la raţia de voturi!
Şi a avut dreptate Gogu lu' Rânjilă: Nonu a pierdut primăria, l-a lăsat muierea şi şi-a luat lumea-n cap. La o vreme se auzise că se aranjase cu o englezoaică, în Ţara Ploilor, dar cei mai mulţi dintre conţărani nu credeau aşa ceva. Dădeau din mână a lehamite şi schimbau subiectul...
P.S. Cică în zilele astea s-ar face evaluările managerilor din sectorul cultural. Maestrul Gigi Iordăchescu se zice că ar fi programat la C.C.A. cu misiunea de a preţălui pe Simona Hirică. Deja se fac glume prin urbea Basarabilor pe tema asta. Dacă vom avea date certe asupra evoluţiei lucrurilor, vă vom ţine la curent. Dar să nu speraţi că unul dintre ei va avea soarta lui Nonu! Punct.
