Oierii de munte cer subvenţii în timp util

Federaţia Oierilor de Munte a făcut publice principalele probleme cu care se confruntă în prezent acest sector. Crescătorii de animale cer ca subvenţiile să le fie plătite cât mai repede, deoarece altfel foarte mulţi oieri vor risca să intre în faliment. Federaţia Oierilor de la Munte mai solicită prorogarea termenului de transformare a asociaţiilor crescătorilor de animale în cooperative la apariţia Legii cooperativelor, cu modificările care se impun. 

Vă prezentăm în cele ce urmează câteva dintre problemele cu care se confruntă oierii:

1. Promisiunile de plată a subvenţiilor de azi pe mâine, întârzierea acestora peste limita suportabilului duc la neplata la timp a chiriilor pentru păşuni şi a impozitelor, la penalizări, la blocarea activităţii fermelor şi chiar la executări silite de către ANAF şi alţi creditori.

2. Implicarea abuzivă a politicului (prin intermediul primarilor), prin presiuni asupra membrilor consiliilor directoare, în deciziile asociaţiilor, prin distribuirea păşunilor pe criterii preferenţiale, sau prin refuzul de a organiza licitaţii pentru păşuni.

3. Nerespectarea legilor cu privire la păşuni, în ceea ce priveşte stabilirea chiriilor, fără a se ţine cont de procentul de 50% din valoarea masei verzi/ha.

4. Necesitatea implementării unui program naţional de ameliorare genetică pentru creşterea rezistenţei naturale la SCRAPIE şi pentru a facilita exportul.

5. Revenirea la subvenţiile pentru zona defavorizată la animale sau la o altă modalitate de acordare de subvenţii pentru zonele unde creşterea animalelor implică o valoare ridicată a costurilor.

6. Permiterea păşunatului în păduri, cu excepţia plantaţiilor, regenerărilor şi parcelelor monitorizate silvic.

7. Respectarea obligaţiei ca Direcţiile Agricole să nu stabilească norma anuală de venit şi cantitatea şi valoarea pentru masa verde la hectar fără consultarea majorităţii asociaţiilor reprezentative din judeţ.

8. Probleme cu forţa de muncă, care este foarte greu de găsit.

9. Transhumanţa să fie protejată la nivel guvernamental şi ar trebui să aibă reguli clare, stabilite de autorităţi împreună cu reprezentanţii crescătorilor de ovine.

10. Să nu se desfiinţeze asociaţiile, deoarece nu există o lege validă în acest scop. 

11. Analizarea şi clarificarea situaţiei create de neconcordanţă dintre Ordinul 619/2015, Ordinul 234/2016 şi Legea 104/2015, cu privire la cine depune cerere pentru păşunile închiriate de asociaţii.

12. Până la apariţia unei legi şi a unor reglementări clare şi care pot fi puse în practică, asociaţiilor să li se permită să depună cererea de încasare a subvenţiilor pe păşunile contractate, deoarece, chiar prin statut, ele au înscris că pot face activitate agricolă şi, automat, pot fi FERMIERI activi.

13. Fărâmiţarea suprafeţelor paşunilor prin desfiinţarea asociaţiilor va duce la pierderea investiţiilor făcute de acestea pe păşuni şi la neefectuarea lucrărilor de întreţinere şi igienizare a păşunilor. 

14. Vitalitatea menţinerii/reintroducerii adeverinţei eliberate de asociaţii, care atestă statutul de crescător de animale, act care nu este respins de Regulamentele U.E. 

15. Nu se vinde laptele, deoarece procesatorii, refuză să vină în zona de munte să-l colecteze, din cauza infrastructurii proaste.

16. Probleme ridicate cu privire la costurile mari cu identificarea animalelor.

17. Renunţarea la reglementările cu privire la monopolul medicilor concesionari. Fiecare fermier să fie liber să-şi aleagă medicul veterinar.

18. În SNIIA, fiecare fermier să aibă o parolă personalizată care să-i permită să vizualizeze toate mişcările făcute de medicul veterinar şi când constată neconformităţi, să fie anunţate medicului.

19. Să se desecretizeze cererile depuse la APIA (aşa cum a fost până în 2010) şi să vadă oricine, în fiecare localitate, cine şi pentru câte animale a depus cerere de subvenţie.

20. Legislaţia să fie coerentă şi stabilă, să nu se mai schimbe an de an. Înfiinţarea camerelor agricole să se facă pe cerinţe reale.

21. Renunţarea la data de referinţă pentru cererea de subvenţie pentru bovine.

22. Să fie consiliaţi şi ajutaţi fermierii să înţeleagă rolul COP şi RG, să se acrediteze asociaţiile pentru această activitate. În 2015 nu s-a făcut vreo acţiune de informare de către APIA, înainte de depunerea cererii de subvenţie.

23. Să se dea ajutoare de stat pentru cumpărare animale de rasă (MINIMIS), dar nu ca în anul 2014, când această activitate a fost făcută pentru a câştiga bani câţiva oieri cu influenţă, iar restul au fost păcăliţi cu miei în loc de berbeci, sau să se blocheze softul la comandă. 

24. Conceperea unui program de organizare de târguri şi expoziţii pe zone, în mai multe perioade ale anului.