GURA PĂCĂTOSULUI - Vorbe de duh, anecdote şi întâmplări... politice
# Primarul Nicolae Diaconu a convocat bărbaţii din Consiliul Local Curtea de Argeş la o şedinţă de îndată fix de Ziua Femeii. Greu de spus dacă dumnealui sau dracu' a potrivit astfel lucrurile încât cam o treime dintre aleşi a lipsit. Din cei şase absenţi, numai singura doamnă din legislativ avea scuză de drept: dr. Magda Marin. Despre ceilalţi cinci, unii colegi au insinuat că n-ar fi avut călcate costumele taior sau că nu putuseră să se decidă asupra fondului de ten de folosit...
# Nicolae Nedelcu a fost primul care a ieşit la bulevard ca să împartă flori doamnelor şi domnişoarelor în acea zi. Gestul său a fost imitat şi de alte echipe cu candidaţii lor la postul de primar. De tot haiul a fost când au rămas cu flori în stoc la şedinţa de consiliu.
- Nicule, n-ai făcut scurtă la mână împărţind flori?, l-a întrebat insinuant primarul Diaconu pe consilierul Nedelcu, cel care vrea să-i ia locul în viitorul mandat.
- Nu-i purtaţi de grijă, că are antrenament la lucrul manual, a insinuat unul dintre cei care încă se mai distrează pe socoteala celor angrenaţi în cursa electorală, dar nu vrea să iasă la iveală ca ghiocelul din zăpadă.
- Mihăiţă, tu l-ai adus în politică, acum trage ponoasele! - i-a spus viceprimarul Mitrofan consilierului Nastea.
- Nu l-am adus eu, s-a băgat singur!
- Cred că aşa e, spune adevărul, că de felul lui e băgăreţ - nu s-a putut abţine nici Ştefan Dumitrache.
- Băi, da' ai dracului mai sunteţi voi ăştia de la PSD! - a replicat nervos Nedelcu.
- Mare belea cu zona Victoriei-Valea Sasului: acolo stau primarul, Fane Dumitrache şi Nicu Nedelcu! - a mormăit în barbă vicele Mitrofan.
# Doamne, frumos mai era odată în campaniile preelectorale şi electorale de la Curtea de Argeş!... Bunăoară, când Nae Păunescu ajunsese mare lider la ţărănişti, costau mai puţin şi excursiile în grup. Atunci, bunul său prieten, viceprimarul de acum, Mitrofan, îl suna imediat ce-l vedea cu autoturismul autohton cu care-şi plimba familia pe bulevard:
- Alo, ce faci măi, Năică, iar ai plecat cu toată filiala locală a PNŢCD în excursie?...
# În campania electorală pentru alegerile generale din 2004, El Lider Paesano Nae, botezat Buze Reci, de către primarul de atunci, Nicuţ, avea un umor de-a dreptul nebun. Întrebat - aşa, mai la caterincă - despre situaţia partidului său, răspundea cu un optimist robust:
- Creştem îngrijorător în simpatia populară şi în sondaje!
- Vezi să nu creşteţi neprogramat încât PNŢCD să nu mai aibă loc în parlament. (Şi chiar aşa s-a întâmplat, determinându-l pe don Nae să cedeze şefia organizaţiei locale).
# Întrebare telefonică adresată de fostul primar Gheorghe Nicuţ unui bun amic:
- Cristache, te-ai ales, dom'le, lider la partid?
- Sigur, şefu'!
- Ah, mi-ai luat o piatră de pe inimă...
- De ce, şefu'?
- Păi am avut emoţii că nu te vor alege angajaţii tăi de la firmă, dar văd că i-ai pregătit ca lumea, nu ca dezorientatul ăla mare la stat, dar cu nume mic şi cu inteligenţă de diminutiv.
- Despre cine vorbiţi?
- Ăla, mă', ăla care atunci când s-a ajuns la momentul votării unui nou şef la Organizaţia de Tineret a partidului pe care-l conducea, fiind întrebat de-o ospătăriţă, angajată de-a lui, cu cine să voteze fetele, i-a zis scurt: "Cu Ciuciu!" Nu râde, pentru că aşa-l chema pe favoritul pe care-l voia om de paie acolo. Sau, mă rog, glugă de coceni...
# Când a fost întrebat pe mâna cui va merge în alegeri, liderul unui partid mic a răspuns cu ani în urmă:
- Nu ştiu. Practic eu nu m-am mai dus la Piteşti de când am văzut că toate adunările săptămânale ale biroului judeţean aveau unic scop beţii crâncene. Şi nu m-am mai dus pentru că nu mi-a mai convenit să le tot umflu burdihanele derbedeillor ălora. Aşa că l-am trimis la discuţiile privitoare la alianţe pe secretarul meu general, că tot e el pensionar şi n-avea cineva pretenţie să-l bage, ca pe mine, sponsor pentru beţiile marilor noştri şefi. Tipul are însă o mare problemă: dacă "ciuguleşte" ceva, i se rupe filmul! Aşa că n-a reuşit să-mi spună nici mie dacă a făcut vreo înţelegere cu cineva. Şi poate aşa e mai bine: el habar n-are dacă s-a angajat cu ceva, eu nu mint dacă spun că nu ştiu, aşa că toată lumea poate fi mulţumită cât timp i se dă o speranţă. Pe urmă, oricum ar ieşi, se poate concluziona filozofic: "N-a fost să fie de data asta. Poate altădată, cine ştie, va fi altfel..." Apropo, mă cinsteşti, că mi s-a cam uscat gura de când vorbesc ca prostu' fără să zic ceva interesant...
