Idei de afaceri - Plantaţia de nuc
Este o idee de afacere profitabilă, care are nevoie de o investiţie importantă mai ales în puieţi, pentru că viabilitatea şi producţia livezii este condiţionată de un material săditor de calitate. Cu o multitudine de oferte de puieţi pe piaţă, viitorii proprietari ai unei exploataţii de nuc ar putea să aibă în vedere şi soiurile româneşti dezvoltate în ultimii ani de cercetătorii noştri, adaptate la condiţiile climatice din România şi ale căror rezistenţă şi randament sunt atestate şi dovedite de studii temeinice în cadrul institutelor naţionale de cercetare pomicolă. În continuare vă prezentăm câteva soiuri româneşti de nuc, cu care se poate înfiinţa o livadă:
1. Soiul de nuc Geoagiu 65 rezistă foarte bine la bolilor specifice nucului. Soi de nuc românesc, de vigoare mare. A fost obţinut la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Geoagiu din populaţiile de nuc din judeţul Hunedoara de către N. Meza şi I.Gh. Deaconu şi introdus în cultură în anul 1979. Tipul de fructificare este terminal. Intră pe rod din anul 6-7 de la plantare şi are o capacitate de producţie de 3,7 tone/ha (100 pomi/ha, la 20-22 ani de la plantare). Înfloreşte la sfârşitul lunii aprilie, iar înflorirea are caracter protogin, necesitând prezenţa unui soi polenizator precum: Jupâneşti, Sarmis, Roxana, SecularRM, Mihaela, Sibişel Precoce, Sibişel 44, Orăştie, Argeşean. Are o comportare foarte bună la atacul bolilor specifice nucului - bacterioza şi antracnoza - şi tolerant la viermele nucilor. Este recomandat mai ales în zona dealurilor. Endocarpul se sparge uşor, lăsând miezul să se extragă uşor. Miezul este de culoare gălbuie, plăcut la gust şi cu un randament de 50%.
2. Soiul de nuc Germisara are producţia cea mai mare din sud-vestul Transilvaniei. Pomul din soiul Germisara este de vigoare mare-mijlocie, cu coroana globuloasă, bine luminată, ramurile de schelet potrivit de groase, garnisite cu formaţiuni de rod mixte. Caracterul de înflorire este protogin, florile femeieşti înflorind cu mult înaintea celor bărbăteşti şi, de aceea, necesită polenizatori. Intră pe rod în anul 6-7 de la plantare şi produce foarte mult, în fiecare an. Este soiul cu cea mai mare productivitate din sud-vestul Transilvaniei. Pomul din soiul Germisara rezistă bine la ger şi la atacul bolilor specifice. Fructul este mare (15 g), de forma ovoidă, cu baza rotunjită şi vârful ascuţit. Are o capacitate de producţie de 3 tone/ha.
3. Soiul de nuc Jupâneşti intră pe rod în anul 4-5 de la plantare. Soiul a fost obţinut prin selecţie în populaţiile de nuci din Argeş şi omologat ca soi nou la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni în anul 1984, de către P. Parnia, I. Onea, V. Vasilescu. Endocarpul (coaja) are culoare galben pai, este subţire, se sparge uşor în mână, suprafaţa acestuia fiind netedă şi bogat ornamentată. Miezul este de culoare alb-gălbuie, cu tegument de culoare galben-auriu, umple bine cavitatea valvelor, se extrage uşor întreg, reprezintă 52% din greutatea fructului, conţine 65,23% substanţe grase şi 19,98% substanţe proteice, este foarte atractiv, crocant şi are gust foarte bun. Maturarea fructelor: se realizează în septembrie, pe parcursul primelor două decade. Înflorirea este semi-tardivă şi are caracter protandru. În anii cu primăveri reci, manifestă tendinţa de homogamie. Polenizatori potenţiali: Bratia, Muscelean, Mihaela, Roxana, SecularRM, Victoria, Peştişani, Şuşiţa, Sarmis, Velniţa. Manifestă rezistenţă la bacterioză, antracnoză şi viermele nucilor. Caractere agronomice: este foarte productiv, rodeşte constant, intră pe rod în anul 4-5 de la plantare, fiind rezistent la ger şi secetă. Reacţionează foarte promt la o agrotehnică superioară. La maturitatea deplină, se recoltează foarte uşor prin scuturare. Utilizarea: fructele sunt foarte atrăgătoare, putând fi valorificate în coajă, şi mai ales sub formă de miez pentru consum în stare proaspătă şi procesare. Are o capacitate de producţie de 1,8 tone/ha.
4. Soiul de nuc Argeşean este foarte rezistent la ger. Obţinut la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni este un soi de nuc viguros, productiv, rezistent la ger. Perioada de înflorire este semitârzie, de tip protandru. Fructul este de formă rotundă, cu greutate medie de 14 g, cu un randament în miez de 51,8%; acesta se extrage întreg şi este de culoare gălbui-pai, cu gust plăcut. Coaja este galbenă-cafenie, se sparge uşor. Maturarea are loc în a doua decadă a lunii septembrie. Soiul se recomandă în cultură pentru zona dealurilor subcarpatice, dar se altoiesc puţine plante anual (100-200 buc.). Are o capacitate de producţie de 2 tone/ha.
5. Soiul de nuc Valcor este rezistent la secetă. Obţinut la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Vâlcea, este un soi de nuc viguros care intră pe rod timpuriu, produce constant, este rezistent la ger, secetă şi boli. Înfloritul este semitardiv, de tip protandru, florile masculine (amentii) înfloresc înaintea celor femele şi produc mult polen. Polenizatorii recomandaţi sunt soiurile: Geoagiu 65, Germisara, Jupâneşti, Mihaela şi Orăştie. Fructul este mijlociu, are forma larg eliptică, cu orificiu peduncular bine închis. Coaja este subţire, netedă şi se sparge uşor. Greutatea medie este de 12-13 grame, iar miezul care se extrage întreg, are culoarea gălbuie, gust plăcut şi aromat, fiind de o bună calitate. Miezul reprezintă 51-52% din greutatea totală a fructului şi conţine 72,23% lipide şi 26,57% protide. Acest soi merită să fie extins în zona dealurilor subcarpatice. Maturarea are loc în a doua jumătate a lunii septembrie. Anual, se pot produce plante altoite pentru 10-12 ha. Este un soi de perspectivă pentru anii următori. Are o capacitate de producţie de 1,6 tone/ha.
6. Soiul de nuc Valrex este recomandat pentru toate zonele, în condiţii de irigare. Obţinut la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Vâlcea este un soi de nuc foarte viguros, precoce, produce constant, rezistent la ger, secetă şi destul de rezistent la boli. Înfloritul este semitardiv de tip protogin, florile femele înfloresc înaintea celor mascule. Fructul este aspectuos, de formă larg eliptică, cu coaja netedă, subţire, care se sparge uşor, de culoare gălbuie, greutatea medie 12,6 g; miezul se extrage uşor, întreg, are culoarea gălbuie şi gustul plăcut, de calitate bună, deţine 52% din greutatea fructului şi conţine 62,9% lipide si 30,36% protide. Pentru calitatea fructelor sale, productivitate şi comportare la factorii de mediu este recomandat pentru cultură în toate zonele, în condiţii de irigare. Anual se pot produce plante altoite pentru 8-10 ha. Are o capacitate de producţie de 2,5 tone/ha.
7. Soiul de nuc Orăştie are nuci ce se sparg foarte uşor. Obţinut la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Geoagiu, soiul Orăştie este de vigoare mică-mijlocie, are coroana piramidală, bine luminată, ramurile de schelet solide, lungi şi cu formaţiuni fructifere mixte, productiv, rezistă bine la ger şi are o comportare bună la atacul bolilor specifice, bacterioză şi antracnoză. Tipul de înflorire este protogin, florile femeieşti înfloresc înaintea celor bărbăteşti, necesitând polenizatori. Intră pe rod din anul 6-7 de la plantare şi produce mult şi în fiecare an. Fructul este mediu, 13,7 g, de formă elipsoidală. Coaja este subţire, deschisă la culoare, foarte netedă; sudura valvelor este bună, se sparge uşor în mână. Are fructe foarte aspectuoase. Orificiul peduncular este mic şi bine închis cu fibre. Miezul reprezintă 50-53% din greutatea fructului, are tegumentul de culoare galben-pai, crocant şi cu un conţinut bogat în substanţe grase 67,7% şi substanţe proteice 17,7%. Gustul este plăcut, dulceag-aromat. Maturarea nucilor are loc în a doua jumătatea a lunii septembrie. Are o capacitate de producţie de 2,3 tone/ha.
Preţul unui puiet de nuc variază între 80 şi 100 lei şi se poate procura de la staţiunile de cercetare sau de pe site-urile de specialitate.
