GURA PĂCĂTOSULUI - Restricţii la candidatură

La început de 2016, e mare agitaţie printre membrii de partid. Nici lumea satelor nu e scutită de manevre. Aleşii locali fac pe dracu-n patru să-şi păstreze locurile pe listele de candidaţi sau să-i dea pe alţii la o parte. Asta, dacă ceilalţi sunt mai bine plasaţi. Aşa s-a întâmplat şi într-o mică organizaţie rurală a unui mare partid.

- Bă', eu propun ca lista noastră să fie alcătuită din oameni serioşi, buni gospodari, cu familii şi copii.

- Mai concret, ce propui?, i-a retezat elegant liderul local macaroana colegului cunoscut pentru talentul de a se învârti în jurul cozii, până când ameţeau cei care-l urmăreau.

- Scurt şi la obiect, ăla care a ajuns la 40 ani şi nu e însurat, nu are copii şi nici faimă bună, n-are ce căta pe lista noastră, mai ales dacă s-a angajat acu' patru ani să rezolve problema.

- Mai precis, te referi la Tică Holteiu'?...

- Păi, la cine altul?... Eu i-am zis să se ducă la "Mireasă pentru fiul meu", da' a refuzat, zicând că nu poate s-o adopte de mămică pe Mirela Boureanu, spre care a recunoscut că l-ar cam trage aţa s-o ia de nevastă. Da', nu poate, că' cică e deja măritată şi cică a auzit el că e şi puioasă, că' după fetiţă plămădeşte acu' un băieţel. Aşa că, dac-a pierdut trenu' ăsta, eu zic c-ar trebui să-l lăsăm pă peron o tură de patru ani şi să facem loc altora mai vrednici.

- Bă', nea Nel, Tică e om de bază, agent veterinar care va să zică şi dacă n-a adus copii în curtea proprie, a montat destule vite ca să umple curţile gospodarilor cu viţei! Tocmai d-aia eu zic să-i dăm pace, că şi-a probat vrednicia - ca meseriaş, vreau să zic - e verificat şi nu ştiu cum am putea să-l înlocuim pe listă cu cine ştie ce juncan. Şi asta ca să nu mai zic că n-ar fi nici democratic să-i îngrădim dreptul la candidatură, pe care şi l-ar putea valorifica la adversari, plecând cu voturile de la tot neamul la ei. Şi cât timp nici ăia de la vârf nu respectă decalogul pe care l-au stabilit, de ce-am fi noi mai catolici decât Papa?

- E drept, dom' primar, noi suntem ortodocşi...

........................................................................................................................................................................................................................................................

"Nea Gigele, eu tre' să mai ezersez, bre..."

Ca să scape de gura muierii, Gigel l-a tocmit pe Tontel, prostul satului, să-i sape grădina a mică din dosul casei. Acolo, Mona - gospodina - îşi punea legumele necesare bucătăriei, că' tare-i mai plăcea să le aibă eco şi proaspete, ca să-şi hrănească sănătos bărbatul şi copiii. Şi Tontel muncise cu credinţă, mântuind treaba de la prânz până către seară, de rămăsese Gigel cu gura căscată. Alteori doi oameni nu isprăveau într-o zi săpatul, iar ăsta le dăduse clasă. Aşa că, la masă, stăpânul casei a căutat să-l mulţumească pe lucrător, îndestulându-l şi îmboldindu-l să nu se sfiască în faţa paharelor de băutură. Când ajunseseră la cafea, după ce Gigel îi scosese pe copii din bucătărie, să nu se mai alerge pe-acolo, i-a zis:

- Bag samă că-ţi plac copiii, Nonule (că aşa-i ziceau în faţă cam toţi sătenii, temându-se de mâna grea a prostului care, când i se punea pata pe cineva, nu stătea prea mult pe gânduri să-i scape o labă, două, ca să-i şteargă rânjetul tâmp de pe mutră celui ce s-ar fi crezut şmecher). 

- Păi...

- Bă', de ce nu te însori tu, că băiat bun eşti, muncitor la fel?...

- Apăi, nea Gigele, pă bune, m-am tot socotit şi eu s-o fac, da' mai am nişte chestii dă lămurit...

- Care, mă', Nonule?

- Mă uitam aşa, la copiii lu' tale, şi nu-mi dă pace un gând... Adicătelea, bre, cam dă câtă spermă ar fi nevoie ca să faci un copil aşa reuşit?

Auzindu-l, Gigel s-a înecat cu paharul de vin. Că ţuică el nu bea decât aşa, la deschiderea apetitului. Vinul îi plăcea pentru c-o bucura şi pe Mona, când rămâneau ei singuri în dormitor şi făceau bilanţu', ca să vadă cam cât mai valorează şfanţul şi, mă rog... Dar se repoziţionase rapid şi o troznise:

- Apă, bă', Nonule, trebuie, trebuie ceva...

- Cam câtă, bre, că' cantitatea mă interesează pă mine, ca să văz dacă mă încadrez să aduc pă lume copii reuşiţi, nu trăncănăi ca Pică a lu' Făcăleţ...

- Bă', Nonule, pentru că mi-eşti simpatic şi te văz şi responsabil, tre' să-ţi zic pă bune că ar trebui cam de la o găletuşă la o găleată, dacă vrei produs bun.

- Nea, Gigele, în cazu' ăsta, eu tre' să mai ezersez, bre, că şi când sunt în cea mai bună formă, nu dau mai mult de-o ceaşcă...

Văzându-l pe Tontel cât era de cătrănit, pe Gigel l-a îndemnat dracul să-l încurajeze:

- Ezersează, Nonule, dă-i la gâlci, tăticu', dă-i la gâlci!