„Titulescu Challange Cup”

După o îndelungată activitate politică şi diplomatică de excepţie - ministru de Finanţe la vârsta de numai 35 de ani, cel mai tânăr ministru de externe din Europa, „copilul teribil” al Societăţii Naţiunilor şi apoi de două ori preşedinte al înaltului for internaţional - Nicolae Titulescu, spirit ardent şi lucid, militant ferm în apărarea păcii, a fost demis din guvern la 29 august 1936, ca urmare a presiunii forţelor fasciste externe şi a unor cercuri reacţionare interne. Opinia publică democratică din ţară şi străinătate a fost atunci alături de marele diplomat în momentul demiterii sale, când telegramele de simpatie au început să-i sosească din toate colţurile lumii.

Marcat de oboseală încă din timpul conferinţei de la Montreaux, asaltat de numeroase scrisori de ameninţare din partea diferitelor agenturi fasciste, Nicolae Titulescu - aflat pe Coasta de Azur - a căzut într-o grea suferinţă, ale cărei cauze n-au fost încă elucidate. Convins fiind cu mulţi ani în urmă că nu-i „priesc prea mult climele moleşitoare, ci înălţimile”, a plecat în Elveţia, la Saint-Moritz, de care îl legau frumoase amintiri încă din tinereţe. Ilustrul diplomat a fost iubitor pasional al naturii, pe care a admirat-o începând cu împrejurimile pitoreşti ale Tituleştilor până la culmile semeţe ale Alpilor sau undele Mediteranei. Pelegrin al păcii, slujitor plin de devotament al intereselor naţionale, Nicolae Titulescu - în numeroasele sale călătorii de-a lungul şi de-a latul bătrânului continent sau pe pământurile lumii noi, în care „a văzut toate ţările la ele acasă sau la muncă, spre a ajunge la concluzia că nimic nu poate preţui ca glia străbună părintească” - a fost mereu animat de cele mai înalte sentimente patriotice. Deşi nu a fost o fire sportivă -  deoarece nu a beneficiat de o sănătate deplină - totuşi a practicat unele sporturi ca tenisul, înotul şi, mai ales, schiul. Întrebat de un ziarist de ce practică schiul, marele diplomat a răspuns: „Aluneci, eşti cuprins de ameţeală, cauţi să te ţii pe picioare, terenul îţi iese înainte, mereu te cuprinde un simţământ de încordare - aidoma cu politica”.

Aflat, deci, la Saint-Moritz, Titulescu a organizat acolo, începând cu anul 1937, marea cursă internaţională de schi slalom „Titulescu Challange Cup”, care a devenit un eveniment care a interesat în cel mai înalt grad lumea sportivă. Probă sportivă de prim ordin, marea cursă s-a desfăşurat în mijlocul unui cadru natural magnific prin pitorescul său, beneficiind totodată de condiţii tehnice ireproşabile. Competiţia, destinată sportivilor de toate naţionalităţile, a avut două clase: pentru bărbaţi şi pentru femei. Ea urma să se desfăşoare anual, conform hotărârii Federaţiei Internaţionale de Schi. Lungimea slalomului era de circa 6 km şi se parcurgeau în două manşe. Eventualele modificări se stabileau de Nicolae Titulescu pe baza unui acord cu clubul Ski Alpina, din Saint-Moritz. Trofeul intra definitiv în posesia sportivului care câştiga trei cupe. De la început, competiţia şi-a propus să reunească la Saint-Moritz elita „internaţionalilor” şi a reuşit. Pe lista de plecare, „seducătorul act de naştere al noii probe”, au fost înscrise în 1937 numele a 136 dintre cei mai faimoşi schiori ai epocii, membri ai Federaţiei Internaţionale de schi din ţările Europei şi de peste ocean. Competiţia s-a desfăşurat cu acelaşi mare succes în anii 1938 şi1939.

Semnificaţia profundă a Marii Curse Internaţionale de schi slalom „Titulescu Challange Cup”, înalta sa menire prin mobilizarea tinerilor de pretutindeni la întreceri în spiritul „fraternităţii sportive”, a fost subliniată de marele diplomat în discursul de la decernare a premiilor în februarie 1939, care s-a dovedit la fel de fascinant ca toate cuvântările sale. Iată câteva fragmente revelatoare: „Azi dimineaţă, asistând pe un soare strălucitor la frumoasele dumneavoastră întreceri sportive, m-am întrebat: când am fost mai fericit în Saint-Moritz? Ca student, când dădeam târcoale în jurul hotelului sau astăzi, când locuiesc aici, dar nu mă pot elibera o singură clipă de grijile care, în mod fatal, se leagă de viaţa acelora ce se consacră exclusiv apărării intereselor patriei lor şi menţinerii păcii între popoare? Şi balanţa a înclinat de partea tinereţii. Dar fiecare vârstă - cu îndatoririle sale. Această reflexie mă face să mă adresez tineretului sportiv din toate ţările pentru a-i spune: voi sunteţi bogaţi, pentru că sufletul vostru nu este ţesut decât din speranţele viitorului! Pentru a fi fericiţi, luaţi cunoştinţă de bogăţia voastră. Spuneţi-vă că de voi depinde să faceţi lumea mai bună şi pentru asta faceţi din dragostea faţă de semenii voştri legea vieţii noastre. Sportul permite să câştigaţi mai uşor drumul fericirii. (...)  În acest scop spuneţi deschis: noi, oamenii de pretutindeni, vrem să trăim ca fraţi. În cazul în care patria noastră va fi în pericol, ne vom bate cu preţul vieţii! Dar în afară de aceasta, pentru alte scopuri, credem în fericirea care crează suprimarea unora dintre semenii nostri. Din fraternitatea sportivă se va naşte adevărata fraternitate internaţională. Şi când această fraternitate va vedea lumina zilei, omenirea nu va mai avea de ce să se teamă, viaţa îi aparţine”.

Într-adevăr, ca atâtea dintre memorabilele sale intuiţii, şi acest adevăr rostit de marele diplomat român se încarcă astăzi de cel mai adânc înţeles, de o acută actualitate.

 

 

Pin It