GURA PĂCĂTOSULUI - "Ştim numele fumătorilor din şcoală, urmează să-i depistăm!"
Aşa suna anunţul pe care-l făcea, la careul şcolar, un profesor de limbi străine din "iepoca de aur". Tipul era cunoscut drept original şi elevii îl iubeau pentru că era total neconformist. Abia aşteptau să fie de serviciu pe liceu, deoarece producea o sumedenie de "perle". Dintre acestea, merită amintite câteva: "Elevul Brojban a furat găini, care cloceau. Puii au murit". "Ştefăneasca din a XI-a a fost la un ceai dansant şi şi-a pierdut carnetul de note la restaurant". Sau: "Cea mai multă maculatură a strâns-o Vasilescu, de la a IX-a Uman, care a adunat 300 kg de fier vechi". Acum nu mai face anunţuri de genul ăsta. După ce a dat-o-n bucurie cu retrocedarea unor proprietăţi ale părinţilor şi neamurilor, s-a lăsat de politică şi face şi dumnealui ce poate. Dar lumea îl salută cu respect pe stradă, mai ales de când este pensionar...
............................................................
"Ce vreţi, bă', ...'tu-vă-n ORL?..."
Acum vreo patru decenii, pe când se lucra la construcţia Bioproteinelor, era angajat ca şofer un tip ceva mai nebunatic. Bun meseriaş, dar când îl apucau pandaliile, nu mai aveai ce toci cu el. Aşa s-a întâmplat şi într-o zi când tipul trebuia să-l ducă la Braşov pe un economist împuternicit să aducă nişte documentaţii. Autoturismul cu care se deplasau avea un număr de înmatriculare cu 12-B - care era rezervat străinilor. Atunci şefii de la PCR aveau numere de înmatriculare la maşinile oficiale de genul 1-AG-101, 1-AG-102 - etc. şi miliţienii se fereau ca de dracu' să-i oprească pe mahări. Asta ca să nu ajungă cumva să numere muştele sau bondarii pe Măgureaua Arefului sau pe Hula Cicăneştiului - în cel mai bun caz.
Şi, cum vă spuneam, Dănuţ (şoferul) şi Ionuţ (economistul) au plecat dis de dimineaţă de la RONIPROT (că aşa se numea fabrica atâta timp cât au fost în schemă şi partenerii japonezi). Ajunşi la Roman (intersecţia de la Făgăraş), imediat ce au trecut podul peste Argeş dinspre strada Rm. Vâlcea, s-au trezit că li se pune în faţă bariera de cale ferată. Pentru că atunci exista un drum de fier care nu mai ajungea până la Barajul Vidraru, dar făcea legătura dintre gară şi IF. De acolo se încărcau în vagoane cherestea, mobilă sau PAL, care mergeau prin lumea asta mare. În sfârşit, Dănuţ al nostru - Dumnezeu să-l ierte, c-o fi de mult oale şi ulcele! - econom fiind, a tăiat contactul la motor, ca să nu consume zadarnic benzină. (Mai apoi avea să spună cui avea timp să-l asculte că-l scotea din minţi aşteptarea garniturii de tren care, de obicei, întârzia peste poate). Numai că în ziua aia a venit foarte repede. Beleaua a fost că motorul maşinii lui Dănuţ nu mai pornea şi pace! Cum în spate se formase ditamai coada de autovehicule, care nu-l puteau depăşi, pentru că erau destui şi pe sens opus care se duceau spre pod, nerăbdătorii au început să claxoneze ca la meci. Înfuriat, Dănuţ a scos capul pe geam şi a început să-i înjure pe ceilalţi şoferi:
- Ce vreţi, bă', ...'tu-vă-n ORL?
A fost de-ajuns ca unul dintre cei apostrofaţi să înţeleagă ce zicea şi a dat de dracu' bietul şofer de la Societatea Mixtă Româno-Japoneză:
- Bă', şmecherul ăsta de Bucureşti ne înjură la noi acasă! Pe el, ...'tu-i mama şi nevasta cu tot neamul lor de javre!
Strigătul de luptă a avut ca urmare o năvală de şoferi nervoşi, care se chinuiau care mai de care să ajungă să-l "bubuie" pe "bucureşteanul" care locuia la Ivancea. Economistul n-a păţit ceva, dar Dănuţ a ieşit destul de hărtănit. Urmarea: şi-a băgat picioarele-n ea de maşină şi s-a dus furios acasă, pentru că Ionuţ nu sărise să-l apere. Morala: a descoperit cum gura poate să bată altă parte anatomică...
