GURA PĂCĂTOSULUI - "Noroc c-a nimerit pă pişătoare..."
Veta Sandei nu făcuse-n scăldătoare când era mică. Nici ea, nici fraţii. Că mai avea doi. Trăiau toţi trei în casa bătrânească, după ce-i luase Dumnezeu pe taica şi pe maica. Lumea îi ştia de săraci cu duhul. Marin, nenea, cum îi ziceau surorile mai mici, era tăntălău, dar muncitor. De mic fusese dat la oi şi baciul îl îndrăgise. Nu-l ducea pe el mintea, dar era ataşat turmei şi-şi făcea treaba în credinţă. Nu era prea vorbăreţ, având un defect la limbă, aşa că se făcea mai greu înţeles. Ciobanii se obişnuiseră cu el şi pricepeau repede ce voia. Şi chiar îl preţuiau, pentru că făcea treburile cele mai grele şi mai scârboase de la stână. Câteodată îl mai lăsau să se atingă şi de câte-o ţuică din aia galbenă, care amorţea simţurile, dar rupea şi nişte zăgazuri de vreme ce-l apuca pe Marin limbariţa. Şi când povestea, se prăpădeau baciul cu ciobanii de râs, auzind care era percepţia prostului asupra unor întâmplări pe care le trăiseră împreună.
- Ia mai zi-ne tu, Marine, cum a fost bă', când veniră ăia de la primărie la noi, la stână.
- A'tă vară, dacă n-aţ' uitat, ne-am trezit cu primaru', cu secretara, cu contabilu' şi cu prăpădita aia a lu' Varză, cu care se ţine. Acu', dracu' ştie ce i-a făcut ăla pă drum, da' sara, când a ajuns la noi, Vica lu' Varză se văita c-o durea pulpa piciorului. Contabilu' Crăcănel, al dracu' dă nu-l udă apele, zicea că i s-a umflat.
- Ce i s-a umflat, bă', Marine, boanţa?
- Dracu' mai ştie... Mie mi-a zis că pulpa.
- Şi?...
- V-aş spune, da' mi s-a uscat gura...
- Mai daţi-i, bă', şi lu' Marin sticla, zicea baciul sticlindu-şi dinţii albi din barba înspicată, în lumina tremurătoare a vreascurilor arse. Se executau băieţii, ce să facă, pentru că era voia stăpânului stânei şi-apoi îl ştiau pe nevleg cât era de încăpăţânat, dacă nu i se făcea pe voie, când "o lua pe ulei".
- Aşaaa... Şi cum vă spuneam, ai dracu', m-a pus s-o trag cu unt pe picior. Mie mi-era ruşine, că-i vedeam râzând. Păcătosu' dă primar zicea s-o trag mai sus şi mai sus... Şi cum o trăgeam eu, aşa, spre subsoara piciorului, am dat dă ceva pătrunjel şi parcă mirosea aşa, a fân încins sub razele soarelui. Bă' băiete, atunci când a început Vica să freamăte, am ţămţât cum mi să scula marecialu', dă nu mai aveam loc în stână!...
Hohotele de râs ale fârtaţilor zguduiau împrejurimile, ducând ecoul prin colţurile văilor dimprejur. Iar Marin râdea şi el. De râsul lor râdea...
Şi Veta era bună povestitoare de întâmplări adevărate. Mia, sora a mică, nu era, că-i lipsea graiul. Dar vorbea Veta şi pentru ea. Dublu vorbea, că era bâlbâită:
- A... a'tă vară, mmm.. m-am dus cu croznia la lllem... la lemne. Şi tot cămbăind eu p'ân pădu'e, am, am, am st'âns o gr, o gră, o grămadă de cepi dă fag. Crez că... crez că m-a pălit păcatu', păcatu' lăcomiei m-a pălit a... at... atunci. Că strânsesem ui.. uite-aşa o croznie mare, dă, dă, dă n-o puteam ridica. Că acas' e bune, că f..., f..., faci focu' la tuciu' dă mămă-... dă mămăligă cu ciulama, că gă-, că găsisem şi nişte ghe, ghebe. Ba şi la fiert, la fiert buruieni pentru por-, pentru pui dă curcă şi pur- ... şi purceii scroafii... Şi cum stă, stă-, stă-team eu aşa şi mă gân-, mă gândeam şi mă, şi mă soco- ..., mă socoteam - ce să faaac, draga mea, ce să faaac? - că acas' ce- , ce -, cepii era buni dă foc, ci- , ci-, ci-ne trece prin pădure?... Prăpăditul de Co'tică a' lu' Vieru, din Va-, din Va-, din Va-lea Rea!... Acu', bag samă că Ne-, că Ne-, că Necu-ratu' m-a-n-, m-a-ndem-, m-a-ndemnat să strig după el, că nu mă, nu mă, nu mă văzuse: Co'tică, măăă Co'tică, măăăăă!... Uci-, Uci-, Uci-gă-L Toaca i-a de-, i-a des-, i-a destupat urechili şi-a veni-, şi-a venit spre mine. Proasta de mi-, proasta de mine m-am bucurat, că mă, că mă gândeam că dac-oi ridica croznia dă jos, nici d'a dracu' n-aş lăsa-, n-aş lăsa-o jos pân' acas', că e buni cepii să faci foc su' tuci, su' tuciu' pus pe pirostrii, în cur-, în cur-te... Da' am păţâ-, am păţât-o urât dă tot: în loc să, în loc să m-aju-, să m-ajute să ridic croznia, s-a pus cu daravela scula-, s-a pus cu daravela scu-lată pă mine. Noroc c-a ni-, c-a nimerit pă pişătoare, c-altfel îmi spărgea burta, draga mea!...
