GURA PĂCĂTOSULUI: Peţitul la români - cu şi fără foi de zestre
„Familia este celula de bază a societăţii” - spuneau cândva lozincarzii. Care nu se dădeau în lături când se ivea ocazia unui concubinaj. Tovărăşesc sau nu, le pigmenta vieţile. Procedura e veche de când lumea, ca şi meseria aia pe care falsa pudoare o trece la index. Nu şi mass-media, care-şi găseşte subiecte fierbinţi până şi în politică. Bunăoară, ieri dimineaţă, se anunţa că un primar dintr-o localitate pontică (parcă) era acuzat de d-na viceprimar că tocmai în ziua alegerilor o agresase cu scop de viol, la birou. Nu ştiu dacă erau din partide diferite, dar nici nu mai contează după ce s-a întâmplat în fostul USL, ca şi urmarea de după alegerile europarlamentare. După ce s-au făcut troacă de porci, Crin Antonescu şi Vasile Blaga au pus-o de o fuziune de partide. Căreia, oamenii lui Victor Ponta îi dedică vechea melodie „Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi cadă dreapta beteagă!” Tot de pe partea stângă a politicii s-a lansat o replică atribuită unui personaj de prim plan - „nu spun cine, persoană însemnată!” - rostită, cică, tocmai când se lămurise treaba cu procentele electorale: „În noaptea asta fac ce n-am mai făcut: îmi înşel amanta cu nevasta!” C-aşa e-n viaţă: din mărul păcatului primordial al Evei, apar şi destule coarne pentru Adam. Cu câtă demnitate şi le poartă, e chestie de educaţie, stil şi de concurs de împrejurări...
Eheee, pe vremea bunicilor noştri, la ţară, peţitul era treabă cu dichis. Se ducea flăcăul cu neamuri şi lăudători la prezumtivul socru şi după ce parcurgea tot ritualul, spunea ce-l mânase acolo: „O vreau pe Veta de nevastă!” Se mai întâmpla şi ca stăpânul casei să-i zică sfătos: „E alegerea ta, numai că la rând pentru măritiş e Marieta!” Iar băiatul, dacă avea ceva minte când i se prezenta zestrea, cu mâna goală nu pleca din casa creştinului, o lua pe Marieta şi se lăsa în voia Domnului. Şi pentru că tot veni vorba despre dotă, o întâmplare petrecută cu ani şi ani în urmă pe Valea Topologului, este destul de hazlie. Un tânăr venise s-o peţească pe fata visurilor lui, însoţit de un bun prieten, cam licheluţă, dar bun de gură. După ce seara „s-au făcut crăci la masă”, dimineaţa s-au aşezat la negocieri. Amicul a propus să se facă o foaie de zestre. „Tată socrule să-ţi trăiască fata, dar vezi că dacă scapi de piatra din casă, tinerii au nevoie şi ei de un cuibuşor, că nu pot sta cu bătrânii...” Nicio grijă, mă’ nepoate, fata are casă mobilată, aragaz, frigider, televizor şi tot ce trebuie”. „Vezi matale, dar fiind tinerii noştri la început de drum, nu le-ar strica o văcuţă, un porc, nişte orătănii şi ceva pământ”. „Le dau tată, că doar pe ea o am şi vreau s-o ducă bine cu băiatul ăsta pe care l-a ales. Cam tăcut el, dar nu-i problemă, că vorbeşte ea cât pentru două familii!” Peţitorul a tot cerut şi a tot primit până când a umplut toată foaia de zestre: o casă mobilată, un grajd cu vacă, o cocină cu porcul din dotare (pentru Crăciun), 2 ha pământ, un câine de pază - acareturi, chestii-trestii... Fiind un tip cam rânjit, s-a ridicat de la masă şi când a văzut în curte un tractor, mai să sară în sus de bucurie: „Uitai: să trecem şi tractorul!” Bietul tată de fată a simţit cum i se prăbuşeşte cerul peste chelie şi a izbucnit, abia stăpânindu-şi lacrimile: „Măi copii, v-am dat tot ce mi-aţi cerut, dar credeţi-mă, nu vă pot da tractorul, că’ e al IAS-ului şi mă bagă dracului ăştia în puşcărie!” Iar printre dinţi a scăpat o sudalmă la adresa jumătăţii lui, pentru că nu se învrednicise să-l fericească dăruindu-i un copil care să facă stagiul militar. Ca să n-o mai lungim, totul a avut happy end, iar tinerii de atunci au avut - peste ani - posibilitatea să le dea copiilor, când le-a venit vremea, şi tractor - ca zestre - başca o maşinuţă capitalistă, bani pentru o afacere ş.c.l.
Ce foaie de zestre vor face sau nu Crin Antonescu şi Vasile Blaga la negocierile pe care le duc acum, dar mai ales cine le va năşi legătura, uitându-se cu un ochi la făină şi cu altul la slănină, urându-le scrâşnit casă de nisip, vom trăi şi vom vedea Vorba ceea: şi-aşa-i bine şi-aşa-i bine, cum o dai, ca dracu’ vine!...
