Născut la Curtea de Argeș, Constantin Căpităneanu a fost primul astronom român!
S-a născut la 17 noiembrie 1844, la Curtea de Argeş şi a fost cel care a desenat prima hartă a României moderne. Mai întâi a fost preot, apoi a renunţat la hainele bisericeşti pentru o carieră în armată. La 24 de ani a plecat la Paris, unde a studiat cu renumitul astronom Le Verrier, cel care a descoperit planeta Neptun. A fost încurajat şi susţinut de Regele Carol I, care i-a acordat o bursă pentru a-şi putea termina studiile în Franţa. A devenit primul astronom român din Principatele Unite şi cel care a înfiinţat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iaşi, considerat a fi primul din România, precum şi pe cel de la Bucureşti, în anul 1877. În acelaşi timp, a luptat în Războiul de Independenţă, primind mai multe decoraţii. De numele său se leagă principalele realizări ale ştiinţei româneşti în domeniile astronomiei, geodeziei şi cartografiei din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, recunoscute şi peste hotare.
A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Cartier General al armatei în timpul Războiului de Independență al României. Prin metode astronomice și geodezice, a determinat coordonatele geografice (longitudinea și latitudinea) mai multor localități importante (București, Iași, Galați, Cernăuți, Chișinău, Brașov etc.) și a realizat rețeaua de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, având prin aceasta o contribuție importantă la realizarea primei hărți moderne a Regatului României, numită de către Ștefan Hepites, vicepreședintele Academiei Române, „Harta celor trei Constantini”. În anul 1881 a publicat la București, în limba română și franceză, prima lucrare științifică în domeniul astronomiei și geodeziei scrisă de un român și tipărită în țara sa: „Determinarea diferenței de longitudine între Iași și Cernăuți, executată de C. Căpităneanu și Kühnert”.
După terminarea studiilor liceale în localitatea natală, Curtea de Argeș, a urmat cursurile Seminarului Teologic pe care îl absolvă în anul 1862. A renunțat însă la cariera de preot în favoarea celei militare și s-a înscris la 10 iulie 1862 la Școala de ofițeri din București, pe care a absolvit-o la 20 iulie 1864, când este avansat la gradul de sublocotenent. La această școală a fost coleg de promoție cu viitorul general Iacob Lahovari și cu viitorul său colaborator, Constantin Brătianu. După absolvirea Școlii Militare a fost reținut în corpul profesoral ca ofițer-repetitor, activând la mai multe dintre catedrele acesteia. Odată cu înființarea în anul 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a „Școlii de ponți și șosele, mine și arhitectură”, Căpităneanu a fost invitat să predea la mai multe catedre ale acestei prestigioase instituții care, în 1867, a devenit „Școala de poduri, șosele și mine”.
La 26 septembrie 1868 Căpităneanu este avansat locotenent și figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă funcționează mai departe ca profesor la „Școala militară de ofițeri de geniu” din București, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredințează conducerea catedrei de cosmografie. În același an este trimis în Franța, la recomandarea Ministerului de Război, pentru a studia astronomia în cadrul Observatorului astronomic din Paris, al cărui director era renumitul astronom Le Verrier, cel care descoperise prin calcule planeta Neptun. Căpităneanu a lucrat sub îndrumarea profesorului Maurice Loewy care era de 10 ani șef al Departamentului pentru observații meridiane. Acesta îl va învăța tehnica și arta observațiilor cu diferite instrumente, cum ar fi marele cerc meridian Secrétan-Eichens sau cercul mural al lui Gambey.
A absolvit cursurile teoretice de astronomie în anul 1870, fiind încadrat la Observatorul astronomic pe post de observator. Rezultatele observațiilor sale sunt înregistrate în Analele Observatorului din Paris. Prima sa observație pentru cercul lui Gambey se găsește în 16 iulie 1869, la pagina 273. Ultima notare apare pe 6 august 1870. În acest timp el a susținut observațiile sale în principal sub îndrumarea lui Loewy, dar și a celorlalți astronomi: Tisserand, André și Ludinard. Rezultatele strălucite ale tânărului Căpităneanu sunt consecința susținerii pe care a primit-o din țară, de unde va obține o prelungire de concediu și solda necesară pentru subzistență. Pentru aceasta ministrul de război, George Manu, s-a adresat direct regelui Carol:
„Locotenentul Căpităneanu Constantin, căruia i-am acordat un concediu de studii la Paris, a fost potrivit informațiilor primite, distins și a primit un loc de muncă la Observatorul din Paris. Potrivit informațiilor mele, ofițerul nu își poate permite să trăiască în Paris. În aceste condiții, subsemnatul, crezând că acest ofițer ar trebui încurajat și menținut la Paris pentru a-și termina studiile și pentru a face șederea lui cât mai profitabilă la reîntoarcerea în țară, solicit respectuos Majestății Voastre a da cu amabilitate consimțământul de a se acorda o bursă de 60 de monede de aur pentru misiune” (Monitorul Anului, nr. 24, 1870). În plin război franco-prusac, acordarea bursei a facilitat prelungirea stagiului din Paris a lui Căpităneanu. A plecat printre stele la 13 aprilie 1893, la Pitești.
