Viața pictorului Dumitru Norocea
Maestrul Dumitru Norocea s-a născut la data de 21 septembrie 1880, în comuna Balboși, județul Gorj. Numele satului este legat de legenda haiducului Iorgovan, care a despicat cu paloșul capul unui balaur ce scuipa, cu zgomot asurzitor, „balboși”. Pictorul provine dintr-o familie cu 9 copii, el fiind cel dintâi. A absolvit primele 3 clase în satul natal, după care a urmat ultimul an din ciclul primar la Târgu Jiu și, mai departe, a mers la Liceul „Traian” din Turnu Severin. Acolo a învățat pictura, sculptura, teoria artei, toate sub îndrumarea profesorului Tit Liviu. Vreme de 4 ani, a fost învățător suplinitor în satele Prisăceaua și Corabia, din Mehedinți, pentru a-și putea susține financiar familia (tatăl bolnav, 3 surori și 5 frați rămași timpuriu fără mamă). La Prisăceaua a lucrat, printre altele, și cu un tânăr zugrav de biserici. În 1903 s-a înscris la facultate, la Școala Superioară de Arte Frumoase. A fost admis al treilea și a finalizat studiile cu nota 10. L-a avut acolo ca profesor pe Ipolit Strâmbu / Strâmbescu, elev al lui Theodor Aman. În 1909, autoritățile italiene i-au conferit o bursă de studii de 4 ani în Italia, după care a stat 4 luni la Paris (Sorbona), unde a studiat cu profesorul Gabriel Millet. Alte 6 luni a lucrat pe Muntele Athos.
În 1913 s-a căsătorit cu învățătoarea Elisabeta Năstase (Eliza), fiica unui negustor de pește din București. Era o femeie foarte frumoasă, care în 1907 luase titlul de Miss București! Cei doi nu s-au bucurat de copii împreună, dar pictorul a avut un fiu nelegitim, nerecunoscut oficial, pe nume Andrei Vasile Rădulescu.
În copilărie, pe când era la școala primară, Dumitru Norocea confecționa păsări și animale din lut. Mai târziu, a realizat un „Album de motive populare”. I s-a solicitat de către Ion Kalindero (1840 – 1913), președintele Secției de Istorie a Academiei Române, să realizeze copii ale frescelor Bisericii Mănăstirii Govora și ale Paraclisului de la Hurezi. A restaurat, de-a lungul timpului, pictura Mănăstirilor Hurezi, Tismana, Cozia, a Bisericii Măgureni (Prahova), a Sălii Manole din Palatul Arhiepiscopal de la Curtea de Argeș, a Mitropoliei din Târgoviște și a Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș – la solicitarea Comisiei Monumentelor Istorice (arh. Grigore Cerchez și Nicolae Ghica – Budești), recunoscut fiind pentru buna stăpânire a noțiunilor privind pictura bizantină. La realizarea picturii murale a fostei Catedrale Mitropolitane de la Târgoviște a colaborat cu pictorul brăilean de origine aromână Arthur Garguromin Verona (1866 – 1946).
Dumitru Norocea a fost permanent în atenția istoricilor de artă. În octombrie 1915, Nicolae Iorga îi cerea să-i trimită „însemnele chipurilor lui Basarab I de la intrarea bisericii și al celui îngenunchiat (Radu Negru Vodă) de pe stâlpii din fața altarului”, fiindu-i necesare pentru o comunicare la Academia Română.
Prin Decretul Regal nr. 60063 din 2 decembrie 1922, a primit Ordinul „Coroana României în grad de cavaler”, cea mai înaltă distincție acordată uni civil la acele vremuri. A fost elogiat de academicienii Dumitru Onciul și Nicolae Iorga, pentru restaurarea ireproșabilă a frescelor Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș. La maturitate, a pictat Catedrala și Sala Unirii din Alba Iulia, Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bălți (1933 – 1934), Biserica Stavropoleus din București (1908 – 1911), Biserica Oești Ungureni (1928), Biserica „Sfinții Îngeri” din Curtea de Argeș (1930), Biserica „Madona Dudu” din Craiova (1938 – 1942) și altele.
Dumitru Norocea a fost primul artist român care a realizat și mozaicuri în țară: la Catedrala Alba Iulia, la Catedrala din Sulina, la Patriarhia Română și la fostul muzeu de artă din Ploiești (astăzi demolat).
Pe strada Victor Ștefănescu din Curtea de Argeș, între anii 1914 – 1924, pictorul și-a construit o vilă, proiectată împreună cu marele arhitect Grigore Cerchez. A ales o combinație a unei cule gorjene (locul său de naștere) cu elemente postbrâncovenești și de pavilion de vânătoare. Printre picturile care se regăsesc expuse în acest loc se numără „Răscoala de la 1907”, „Vara”, „Cortegiul Regilor Magi”, portrete ale membrilor familiei și autoportrete etc..
Norocea obișnuia să lucreze în sala cu luminator natural. Pictorul prefera ca tehnică uleiul pe pânză sau pe panou. Totuși, a cochetat și cu pastelul pe carton ori pe piele de căprioară, cu acuarela și tempera pe diverse materiale și cu grafica. Vila sa a fost vizitată de personalități precum Regele Carol al II-lea, Ion Gheorghe Duca și Armand Călinescu.
La vârsta de 84 de ani, în 1964, în plină forță creatoare, a plecat să se întâlnească în înalturi cu sfinții pe care i-a pictat în timpul vieții...
