Americanii au știut tot timpul la ce orori îi supuneau comuniștii pe deținuții politici!

Închisoarea politică de la Aiud, din perioada stalinistă, a fost, se pare, un obiectiv urmărit cu interes de CIA. Mai mult, agenții americani întocmeau rapoarte pe baza informațiilor primite din teren. Un raport desecretizat de CIA descrie amănunțit torturile din pușcăriile comuniste și arată preocuparea pentru unii deținuți, figuri proeminente în perioada anterioară. Americanii erau interesați mai ales de foștii lideri politici, dar și de condițiile extreme de detenție, care duceau în final la exterminare.
Raport, până de curând secret, axat pe acest subiect și datat cu 25 iunie 1951, a fost declasificat și publicat pe siteul CIA, în baza legii de acces la informații. Documentul ascunde unele amănunte, cum ar fi numele informatorilor sau numele agenților care au realizat raportul, dar arată interesul deosebit pentru deținuții politici din România.
„La Aiud, toți deținuții poartă uniforme în dungi. Sunt plasați în diferite aripi ale închisorii, în funcție de <<crimele>> comise (…) La subsol se află 400 de celule în care sunt administrate pedepse speciale. 400 de milițieni păstrează ordinea în interiorul gardurilor, în timp ce un corp foarte puternic de armată păzește clădirile la exterior. Suplimentar, există mitraliere amplasate de jur împrejur. Patrule formate din militari în termen supraveghează străzile din jurul pușcăriei și drumurile care duc spre orașul Aiud”, a scris agentul care a întocmit documentul.
De asemenea, sunt amintiți o parte dintre deținuții care erau atunci în pușcărie, între care câteva nume cu răsunet în epoca anterioară, care au ajuns la urechile CIA. Prenumele unora sunt, însă, greșite: Ștefan Bentoiu (în realitate Aurelian Bentoiu), fost ministru al Justiției, Gheorghe Coposu (Corneliu), fost lider al Partidului Țărănesc, Ilie Rădulescu, jurnalist, Atta Constantinescu (fost ministru, eliberat în 1952, s-a sinucis 2 ani mai târziu, nereușind să își revină după suferințele din închisoare), Remus Georgescu, Ilie Lazăr (fosta gardă de corp a lui Iuliu Maniu) și Nichifor Robu (fost legionar).
Agenții americani știau și torturile la care erau supuși prizonierii și despre care românii urmau să afle abia după 1990. Erau bătuți la testicule până la moarte, li se înfigeau țepușe sub unghii sau erau înfometați. În plus, existau cazuri în care deținuții erau interogați dezbrăcați până la 60 de ore fără pauză. Raportul mai vorbește pe larg și despre deținuții de la Jilava.
Deși mulți știu, amintim că închisoarea din Aiud, cunoscută şi sub denumirea de „Zarca Aiudului”, a „găzduit” între zidurile sale sub regimul comunist deţinuţi politici cu pedepse mari, proveniţi din toate categoriile politice şi sociale. În apropierea închisorii, în locul numit Râpa Robilor, se află osemintele multor deţinuţi decedaţi în penitenciar şi aruncaţi în gropi comune.
Penitenciarul de la Aiud a fost în perioada regimului comunist unul dintre locurile în care insalubritatea, frigul, foamea şi lipsa asistenţei medicale au condus la numeroase decese sau îmbolnăviri grave. În plus, „Zarca” Aiudului (corpul vechi și izolat, „carceră”, în maghiară) „oferea” condiţii şi mai grele celor care refuzau să se încadreze în procesul cunoscut sub denumirea de „reeducare târzie”. Era categoria de persoane considerate periculoase de către administraţie.
Mulţi şi-au găsit aici sfârşitul în urma bătăilor primite sau a bolilor de care au suferit în anii de detenţie. În perioada 1953-1958, comandant al Penitenciarului Aiud a fost colonelul Ştefan Koller, unul dintre iniţiatorii acţiunilor represive împotriva deţinuţilor politici. Acesta s-a făcut remarcat nu doar prin completa izolare a celor închişi aici, ci şi prin faptul că a transferat din infirmerie pe toţi deţinuţii bolnavi de TBC, răspândindu-i în toate celule penitenciarului.
