Voievodul Țării Românești, Sfântul Neagoe Basarab - omul epocii sale
Astăzi ne vom apleca atenția către autorul monumentalei lucrări, capodoperă a literaturii vechi sud-est europene, „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, scrisă în limba slavonă, și ctitor al Mănăstirii Curtea de Argeș - bogăție de arhitectură.
Viața
Sfântul Voievod Neagoe Basarab s-a născut în ultimul sfert al secolului al XV-lea, probabil în 1481 – 1482. După unii autori, domnitorul era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga din Hotărani. După alți autori, era fiul natural al domnitorului Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș) si al Neagăi din Hotărani. A crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit o educație aleasă. Cunoștea limbi de circulație europeană, precum greaca, slavona și latina. A învățat carte bisericească în slavonă. A fost inițiat în arta militară și politică. Și-a însușit manierele feudale de curte sub trei voievozi. A avansat rapid în Sfatul Domnesc. La vârsta de 19-20 de ani era postelnic sau statornic (în timpul domniei lui Radu cel Mare și în timpul lui Mihnea cel Rău). A ajuns mare comis în timpul domniei lui Vlăduț (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511). În perioada 1495 -1501 a fost absent din Sfatul Domnesc. Se presupune că în această perioadă a călătorit în Ungaria și la Constantinopol. A avut ca profesori pe: Călugărul Macarie, de la Bistrița, Patriarhul Nifon, refugiat la Curtea Craioveștilor și Maxim Brâncovici. A fost domn al Țării Românești în perioada 8 februarie 1512 (încoronat la București) - 15 septembrie 1521 (când s-a stins după o boală, la vârsta de 39 de ani).
Neagoe Basarab - Domnitorul
După înfrângerea și uciderea lui Vlad cel Tânăr (12 ianuarie 1512), cu ajutorul beyului de Nicopole, urcă pe tronul Țării Românești. Se păstrează un act oficial din 20 februarie 1512, unde folosește titulatura domneasca: „Io Basarab Voievod și Domn”. Ia măsuri în domeniul comerțului, urmărește dezvoltarea economică, reorganizează armata, sprijină cultura. Ca urmare, se înregistrează o creștere demografică, dar și a veniturilor, precum și ridicarea nivelului de trai. Bun diplomat, întreține relații excelente cu vecinii și cu Papalitatea. A dus o politica filo-otomană, plătind tribut. În Moldova susține mai mulți pretendenți la tron.
Activitate culturală
A participat, se pare, alături de Călugărul Macarie de la Bistrița la tipărirea Liturghierului slavon (1508), a tetraevanghelierului slavon (1512), cu cele patru Evanghelii în ordine cronologică. Susține apariția Evanghelierului conceput de Macarie și a lucrării „Viața Patriarhului Nifon” a lui Gavril Protul. Tot el este autorul operei „Învățăturile lui Neagoe Basarab Către Fiul Său Teodosie” (1517-1521). Aceasta operă este catalogata de B.P. Hașdeu drept „Monument de literatură, politică, filozofie și elocvență”.
Ctitorii
Ctitorește Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, Biserica Sfântul Gheorghe și cea a Mitropoliei de Târgoviște. Reface mănăstirile Tismana și Cozia. Înzestrează biserici și mănastiri, precum cele de la Târgoviște, Cotmeana, Vișina, Nucet, Snagov, Ostrov (ctitoria sa). La Sfântul Munte Athos face renovări și dotări cu obiecte de cult. A stabilit danii anuale: CULTUMUS - 10.000 de aspri; ZOGRAFU - 3.000 de aspri; XENOFON - 2.000 de aspri; RUSICON - 4.000 de aspri; VATOPED - 200 taleri; IVIRON - 200 de taleri; HILANDAR - 7.000 aspri. Este generos cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol și cea din Ierusalim. Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost construită cu piatră de la Albeștii Muscelului, de meșteri veniți din Transilvania, Serbia, Grecia, Veneția, Armenia și Constantinopol. Este clădită în timp record și e sfințită pe 15 august 1517. La slujbă au participat patriarhul ecumenic Teolipt I, episcopii de Sereș, de Sarde, de Midia și de Melenic, Gavriil Protosul de la Muntele Athos.
Aprecieri
Gavril Protul scrie și despre activitatea a patru domnitori munteni: Radu cel Mare, Mihnea cel Rau, Vlad cel Tânăr și Neagoe Basarab. Referitor la acesta din urmă, el notează: „Ce vom spune despre lucrurile și mănăstirile pe care le-a miluit? Și în toate laturile de la Răsărit până la Apus și de la Amiază-zi până la Amiază-noapte, toate sfintele biserici le hrănea și cu multă milă pretutindeni da. Și nu numai creștinilor fu bun, ci si păgânilor, și fu tutoror tată milostiv, asemănându-se Tatălui Ceresc, care strălucește soarele său și ploaia și pe cei buni și pe cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie.”
Ioan Bogdan îl considera „unul dintre cei mai culți domni ai noștri din vechime”, iar Nicolae Iorga „domn cu apucături împărătești”, în timp ce B.P. Hașdeu l-a supranumit „Marc Aureliu al Țării Românești, principe, artist și filozof.” Se cuvine să menționăm că opera sa „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie” a fost plagiată, cum a constatat Ion Dumitru Snagov, care aduce și argumente în lucrarea „Monumento Romaniae Vaticano”, lucrare apărută în 1996 (comentând un manuscris din Biblioteca Vallencelliana di Rome). Plagiatorul a fost Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan ce Groaznic la Constantinopol, care a intenționat să pună într-o lumină favorabilă pe suveranul său, țarul Ivan cel Groaznic. De menționat că documentu în cauză a fost descoperit de către cercetătorul Italian Santo Luca în 1988.
Epilog
Domnitorul Neagoe Basarab rămâne apreciat chiar și după jumătate de mileniu. La 500 de ani de la urcarea pe tronul Țării Românești (512-2012), Banca Națională a României a emis o monedă de aur și a pus în circulație o monedă comemorativă de alamă, la 25 iunie 2012. În 8-9 iulie 2008 s-a hotărât canonizarea Sfântului Neagoe Basarab, considerându-se lucrarea sa „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” ca fiind prima creație de valoare universală a literaturii române, un adevărat testament duhovnicesc pedagogic, filozofic si enciclopedic. Oficial, canonizarea a fost proclamată la 26 octombrie 2008, la Catedrala Patriarhală din București. Este menționat în Calendarul Ortodox Roman în data de 26 septembrie. De menționat că Mănăstirea Curtea de Argeș a adoptat al doilea hram, „Sfântul Neagoe Basarab”. Acesta își doarme somnul de veci în ctitoria sa, din Cetatea Basarabilor, unde este străjuit de o icoană cu imaginea sa, în mărime naturală, înconjurată de flori.
