Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. XXXVI -
Recunoștință veșnică pentru cei care au făcut Electroargeș celebră
Ing. Gheorghe CHIRIAC
După terminarea Facultății de Mecanică din cadrul Politehnicii din Timișoara, și-a început cariera la Electroargeș, în atelierul de proiectare SDV-uri. A devenit pentru scurt timp șeful secției de sculărie, un post de mare solicitare profesională, dată fiind cererea extrem de mare de SDV-uri de complexitate, ștanțe pentru tolele micromotoarelor, matrițe de injectare mase plastice, matrițe pentru injecția aliajelor de aluminiu, ștanțe pentru decupare, îndoire, ambutisare, role pentru rectificarea fără centre, calibre și verificatoare etc.. Doar fabricația de potențiometri de la Electronica București necesita aproape 2.000 de porto-tipo-variante de SDV-uri. Tehnologiile de prelucrare prin electroeroziune pe mașinile elvețiene, de rectificare pe mașini de frezat germane în coordonate, de sudare prin ultrasunete, de superfinisare și honuire la 80.000 rpm. impuneau pregătire superioară, rigurozitate, disciplină.
Inginerul Chiriac s-a dovedit un mare organizator și comunicator, având capacitatea de a rezolva probleme dificile, fiind puternic sprijinit și ascultat de personalul secției, ajuns la cca 300 de oameni.
Împreună cu ing. Chiriac și am proiectat și omologat prima bormașină dublu izolată din țară (fără al treilea fir de împământare), ușoară, eficientă, MG4, care avut un mare succes pe piața noastră.
Împreună cu ing. Chiriac am participat la testele de recepție a liniei automate de rotoare pentru micromotoare la firma AXIS din Florența, Italia, prilej cu care am „preluat” tehnologia de execuție a bacurilor de prindere a rotoarelor pe mașina automată de bobinat.
Atunci am văzut noua generație de automate de bobinat, acționate de motoare electrice programabile, cu rotor disc și întrefier axial, ultima realizare în materie pe plan mondial, de înlocuire a sistemelor hidraulice de variație a vitezei. Noi aveam de primit o mașină contractată cu variator hidraulic, dar în acea vizită am obținut acordul directorului firmei de a modifica specificația tehnică. Mașina nouă a sosit la termen, iar noi am contactat specialiștii de la noua fabrică de utilaje speciale de producție a mașinilor electrice, Electrotimiș – Timișoara.
Ulterior, acolo au fost produse două noi automate de bobinat rotoare, cu noua tehnologie de variație a turației. Subliniez capacitatea ing. Chiriac de a coagula talentele și inventivitatea oamenilor din secția condusă. Afirm cu convingere că era unul dintre puținii ingineri pentru care „nu se poate” era expresia lipsă din vocabular. Dacă anumite detalii depășeau posibilitatea rezolvării în secția sa, contacta omologii săi de la alte fabrici, cu care întreținea relații de colaborare și întrajutorare excepționale.
Secția de sculărie din Electroargeș căpătase un renume poate peste cel al întreprinderii prin realizările la excepție, deschiderea spre noutăți tehnice, coeziunea echipelor, cultivarea onestității, a spiritului de întrajutorare. Într-o vară, unul dintre matrițerii buni de la sculărie nu s-a mai întors din excursia organizată în RDG. D-l ing. Chiriac, om de echipă, vine și-mi spune că am dat de necaz, că omul nostru a rămas „dincolo”. I-am spus că nu avem motive de îngrijorare, nu e treaba noastră verificarea oamenilor, cu atât mai puțin să ghicim ce vor face ei. Intuiția mi s-a confirmat când matrițelor a trecut pe la Electroargeș, de data aceasta în calitate de cetățean RFG-ist, angajat la o uzină din grupul Canon, care se ocupa cu matrițele de injecție a carcaselor noilor modele. El a povestit cum a fost testat pentru angajare: i s-a dat o piesă și desenul ei și i s-a cerut să facă matrița. Cum știa să opereze pe mai multe mașini specifice, nu mai aștepta pe alții, ci făcea el operațiile succesive. A fost chemat după două zile și i s-a spus că este angajat pe durată nedeterminată. Una dintre condiții a fost aceea de a nu părăsi locul de muncă, în caz contrar fiind concediat instantaneu. Concluzia ing. Chiriac a fost una pragmatică: „șefule, oamenii noștri s-ar putea lua după Gică (așa-l chema pe meșterul plecat), hai să le mai dăm bani, categorii, prime, că văd cum au tendința de a progresa material mai rapid. Avea grijă de oamenii săi, le știa necazurile, se zbătea pentru rezolvarea cererilor, fapt care avea un impact mare în realizările secției sculărie.
În 1985 am fost trimis pentru un an la un curs la București, d-l Chiriac venind pe postul de director de fabrică pe această perioadă. Îmi amintesc cu plăcere de momentele când mă consulta pentru anumite decizii la sfârșit de săptămână, când veneau acasă, la familie. Nu pot să-mi rețin impulsul puternic nici azi, după 36 de ani, șocul – de fapt – primind vestea că d-l director Chiriac a plecat dintre noi în urma unui stupid accident de circulație. Pornise din Curtea de Argeș cu o dubiță în care avea sicriul pentru cumnata sa (soția fratelui său, ing. Alexandru Chiriac), decedată la Maternitatea Filantropia din București, unde fratele său o dusese la recomandarea medicului neonatolog pentru o supraveghere specială a nașterii. Greu de redat tragedia care lovise familia Chiriac: fiul și nora decedați la doar o zi diferență.
Am răspuns cumva durerii familiei și întregului colectiv Electroargeș, unde a fost prețuit și iubit, printr-o cuvântare la catafalcul său din Biserica „Sf. Gheorghe”, la plecarea sa pe ultimul drum. Odihnă veșnică, om bun și valoros!
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1970 - ianuarie 1990 în cadrul ELECTROARGEȘ în calitate de stagiar, proiectant, șef proiectări produse noi, șef CTC laboratoare, ing. șef și director al fabricii. După o carieră de zece ani ca director general la Ministerul Industriilor, patru ani ca Vicepreședinte la Multinaționala Luxten, zece ani ca director general la Institutul de Cercetări Energetice ICEMENERG București, doi ani președinte C.S. la Transelectrica și un an consilier al Ministrului Economiei, azi este consilier pentru inovare la CNR - CME (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
