Bijuteria Argeșului: Corbii de Piatră, cea mai veche Mănăstire Rupestră din România!
Recent, cu prilejul cinstirii praznicului Acoperământului Maicii Domnului, în comuna Corbi, așezată pe Valea Râului Doamnei, s-a pus piatra de temelie pentru noua mănăstire ce urmează a se ridica la câțiva pași de biserica rupestră Corbii de Piatră. Conform proiectului stabilit, întâi se va construi paraclisul ce va fi ocrotit de Acoperământul Maicii Domnului și Sfinții Ioan Rusul, Neagoe Vodă Basarab și Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel. Ulterior, obștea Mănăstirii Corbii de Piatră se va îngriji să ridice și un Așezământ Monahal, ce se va compune din chilii, bibliotecă și spații administrative. Actualul stareț al Mănăstirii Corbii de Piatră, părintele ieromonah Ignatie (Ioan) Gorunescu, este cel care a primit în sarcină aceste lucrări, demers în care îl va avea alături pe ieromonahul Ioanichie (Florin) Sturzeanu, economul mănăstirii.
Nici nu se putea alege un loc mai încărcat de însemnătate pentru clădirea unei noi mănăstiri decât în preajma unei așezări unice din Argeș și din țară. Lăcașul rupestru face parte dintr-un ansamblu de trei astfel de mănăstiri din Argeș, celelalte două fiind Nămăiești și Cetățuia - Negru Vodă. Se află în comuna Corbi, satul Jgheaburi, la o distanță de aproximativ 33 km de Curtea de Argeș, pe drumul spre Nucșoara, la 170 km de București.
Mănăstirea Corbii de Piatră este documentată întâia dată la 23 iunie 1512, dar așezarea de cult ființează încă de mai înainte. Restauratoarea a fost Musa, o jupâneasă bogată, care la călugărie a primit numele de Magdalina. Monahia Magdalina a închinat lăcașul de cult nepotului ei, Neagoe Basarab, astfel că a devenit mănăstire domnească. Specialiștii afirmă că pictura este de cea mai pură tradiție bizantină. Din aceasta se mai păstrează fragmente: Deisis, Buna – Vestire, Jertfa lui Avraam, Nașterea Domnului, Întâmpinarea Domnului, Învierea lui Lazăr, Botezul Domnului, Schimbarea la Față, Înălțarea Domnului, Arhanghelul Gavriil, Sfinții Militari, Iisus Emanuil.
În 1658, biserica rupestră este vizitată de diaconul Pavel de Alep, care este impresionat de micul, dar frumosul lăcaș de cult care se înrudește, tipologic și arhitectural cu bisericile rupestre din Cappadocia.
Biserica este săpată în perete de stâncă (gresie), înalt de 30 de metri și are o sală, două sfinte altare și un naos, această alcătuire fiind unică în țară. Cele două altare sunt destinate celor două hramuri. La sud de pronaos, dăltuită în piatră se află trapeza mănăstirii. Tradiția afirmă că trapeza îi slujea voievodului Neagoe Basarab drept divan unde judeca diferite pricini, atunci când lua parte la Hramul Bisericii (Adormirea Maicii Domnului). Deasupra peretelui vestic al lăcașului este amplasată o cruce de tip latin, cu capitel piramidal detașabil, care datează din 1761. La aproximativ 280 de metri de biserică se află stânca haiducului corbean Zdrelea.
Denumirile inițiale ale mănăstirii au fost Mănăstirea de la Meriș sau Mănăstirea Meriș. A fost redeschisă în 2003, după aproape 200 de ani, fiind reluat și firul vieții monahale. În prezent, slujbele se fac după tipicul monahal, fiind mănăstire de călugări. La origine, a fost prima mănăstire de maici din Țara Românească. În același an s-a restaurat pictura și a fost construit un complex chinovial. Se spune că Mănăstirea Corbii de Piatră, alături de cea de la Nămăiești și Cetățuia – Negru Vodă ar forma un triunghi al creștinătății românești, cu latura de 20 de km...
