Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. XXXV -
Recunoștință veșnică pentru cei care au făcut Electroargeș celebră
Ing. Vasile TURTĂ
Argeșean 100%, născut în Curtea de Argeș, absolvent al Liceului „Vlaicu Vodă” (pe atunci Școala Medie Mixtă) și apoi al Facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini din Universității Politehnice București (azi UPB), începe cariera la Uzinele Dacia din Mioveni. După doi ani, valorifică șansa de a lucra în orașul natal, la Electroargeș, pentru a fi alături de părinții săi, oameni modești, dar muncitori și mândri că fiul lor a ajuns inginer.
A fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori, încă de la începuturi, când aveam birourile la subsolul vechii primării, în locul unde fusese cantina angajaților. Nu prea eram văzuți prin oraș cu lunile pentru că alergam cu fișele tehnice de import utilaje ori pe la zecile de fabrici indicate a ne furniza unele echipamente și utilaje. Apoi, mai mult locuiam în Timișoara, pentru documentațiile tehnice ale produselor electrocasnice ce urmau a fi transferate la Electroargeș.
D-l ing. Turtă s-a ocupat direct de instalarea benzilor de montaj, de execuția și montarea dispozitivelor necesare asamblării produselor, de elaborarea fișelor tehnologice, adică succesiunea operațiunilor le care era supusă o bucată de tablă – de exemplu – până ajungea o carcasă de radiator cu turbină. Apoi de concepția dispozitivelor și verificatoarelor necesare asigurării unei producții de calitate constantă. Atelierul de proiectare tehnologică pe care l-a condus mulți ani a beneficiat de capacitatea de comunicare și colaborare cu celelalte compartimente care erau: proiectarea de SDV-uri, sculăria, proiectarea de produse noi, execuția de prototipuri, sectorul laboratoare și control tehnic de calitate, normarea muncii, contabilitate.
Inginerul Turtă se ocupa de omologarea seriilor zero, adică a unui prim lot dintr-un nou produs pentru a se verifica încadrarea în parametrii de calitate (măsurabili la standul de probă), încadrarea în randamentul tehnologic proiectat (normele de consum de muncă vie, de consum de materiale). Multe nopți necesitau aceste serii zero, pentru că atunci se puteau „inventa” soluții corective, pentru ca apoi, în schimburile unu și doi să se execute producția curentă, planificată (acum se zice programată, parcă noțiunea de plan ar fi fost inventată de bolșevicii lui Lenin).
Împreună cu ing. Turtă am primit echipa de evaluatori englezi trimiși de compania Black & Decker, în perioada în care erau în curs tratativele comerciale de cumpărare a licenței avionului BAC 1-11, pentru a vedea la fața locului posibilitatea de înființare a unui joint-venture (societate mixtă). Scopul era ca la Electroargeș să fie produse un milion de bormașini de uz general și semiprofesional care să fie exportate pe piața chineză. România de atunci avea o relație privilegiată cu China, iar englezii doreau să o fructifice prin facilitarea exporturilor pe calea cea mai avantajoasă.
Au fot examinate toate sectoarele de producție, modul de echipare cu SDV-uri, mai ales modul în care era organizat sistemul de asigurare a conformității și calității produselor, nu numai cel al bormașinilor.
Spre surpriza noastră, după trei zile (am învățat multe de la consultanții independenți britanici atunci când la noi nici nu se vorbea despre asemenea practică – să angajezi consultanți independenți pentru a se pronunța pe un subiect sau altul), concluzia lor a fost: „Electroargeș este bine echipată tehnologic și are un sistem bun de asigurare a calității pentru a produce cele două tipuri de bormașini vizate de B&D. Recomandăm echiparea cu o mașină de măsurare în trei coordonate pentru asigurarea preciziei necesare sculelor pe care Elecroargeș singură și le produce!”. Aceasta a fost singura lor observație!
Proiectul a fost înaintat conducerii centralei și ministerului, care l-a aprobat. Dar a fost respins de „academiciana” care atunci se cocoțase în vârful Consiliului Național de Știință și Tehnologie (CNST), unde figurantul prof. Ivan Ursu nu putea decide nimic fără „Leana”. D-l director Ilea ne-a trimis atunci la cabinetul regretatului Ștefan Andrei, care a intervenit pentru aprobarea societății mixte – dar fără rezultat pozitiv. Nu a fost să fie!
După Revoluție, inginerul Turtă a acceptat dificila poziție de șef al secției de prelucrări mecanice, de care s-a achitat cu brio, datorită prestigiului profesional de care se bucura, cunoașterii în detaliu atât a utilajelor, echipamentelor, cât și oamenilor. Am mers împreună în Italia și Danemarca pentru a analiza ofertele de licență a colectoarelor pentru motoarele noastre, dar în final singuri am pus la punct tehnologiile și ne-am descurcat.
Pentru că aveam serioase probleme cu danturarea angrenajelor polizoarelor electrice unghiulare, o delegație formată din ing. Stan Florea (atunci șeful secției de prelucrări mecanice și specialistul nostru cel mai bun în angrenaje) și ing. Turtă (pe atunci tehnolog șef) a fost trimisă la Elprom Loveci din Bulgaria, unde firma AEG din RFG construise o fabrică de unelte electrice portabile la cheie, de departe cea mai avansată atunci în tot „lagărul socialist”, adică din țările CAER, foste socialiste – cum era atunci împărțită Europa. Peste 80% din performanțele produse erau exportate în URSS.
Rezultatul a fost fundamentarea unei cereri de achiziție a unei mașini speciale de danturat în ciclopaloidă, de tip Klingelnberg, o bijuterie care, din păcate, a luat drumul „abatorului” ca și multe alte valoroase utilaje care ar fi putut face din Curtea de Argeș un centru al prelucrărilor mecanice de precizie, cum văzuserăm noi prin micile orașe elvețiene. Dar noi nu mai eram ascultați, valorile se inversaseră și acum se vede cu ochiul liber rezultatul...
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1970 - ianuarie 1990 în cadrul ELECTROARGEȘ în calitate de stagiar, proiectant, șef proiectări produse noi, șef CTC laboratoare, ing. șef și director al fabricii. După o carieră de zece ani ca director general la Ministerul Industriilor, patru ani ca Vicepreședinte la Multinaționala Luxten, zece ani ca director general la Institutul de Cercetări Energetice ICEMENERG București, doi ani președinte C.S. la Transelectrica și un an consilier al Ministrului Economiei, azi este consilier pentru inovare la CNR - CME (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
