Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. XXXIV -
Recunoștință veșnică pentru cei care au făcut Electroargeș celebră
Ing. Eugen MĂNTOIU
A fost primul inginer-șef al Electroargeș, venit prin transfer de pe platforma Dacia Mioveni. Pe lângă pregătirea profesională impecabilă, deținea un nivel superior de cultură generală, calități valorificate în închegarea unui colectiv de lucru bazat pe respect reciproc, spirit de echipă, o bună comunicare... Cu mult tact, combătea atitudinile individualiste, egoiste, care se manifestă de altfel peste tot unde lucrează sute de oameni.
Comportamentul său elegant, elevat, a contribuit din plin la crearea unei stări de spirit propice colaborării, solidarității, ajutorului reciproc, dezvoltării aptitudinilor creatoare și disciplinei în muncă.
Ing. Măntoiu a fost cel care a atras serios atenția asupra riscurilor implicate de rigiditatea documentațiilor tehnologice ale produselor, îndemnând la prelucrarea inteligentă a prescripțiilor tehnice pentru a lăsa loc evoluțiilor tehnice și inovării tehnologice. Ca argument, a adus cartea „Ingineria valorii”, scrisă de un suedez care făcea legătura între fiecare funcție a unui produs și costurile aferente. Scopul era evitarea irosirii resurselor limitate și păstrarea competitivității.
D-l ing.-șef Măntoiu a condus operațiunile de montaj ale utilajelor, instalațiilor, transformatoarelor de medie / joasă tensiune amplasate în hala „oarbă” a fabricii (pentru a nu fi reperată noaptea de către cei care ne purtau sâmbetele, după afrontul de a nu-i urma cu armata la invazia lor din Praga 1968). Experiența sa și-a spus cuvântul, astfel că nu au fost probleme, nici măcar una, la complexa misiune de amplasare a echipamentelor și utilajelor rațional. O serie de modificări propuse de dumnealui au fost recunoscute și aprobate de proiectantul general.
Pentru că nu s-a mutat din Pitești la Curtea de Argeș, nu a mai fost confirmat pe post și s-a întors la Dacia Mioveni.
Ing. Gheorghe GÂRJOABĂ
Omul providențial pentru începutul fabricației. Avea o experiență bogată la IME Pitești, unde se ocupase de motoarele universale cu colector din seria U3. A făcut un stagiu la compania franceză CEM din Dijon, furnizoarea licenței de fabricație a motoarelor electrice cu care a demarat producția în 1964 celebra întreprindere de motoare electrice IME Pitești.
Practic, ing. Gârjoabă a fost profesorul nostru pentru că teoria este una, iar practica este alta, în sensul că „diavolul este ascuns în detalii”, amănunte care, dacă nu sunt cunoscute, pot compromite un proiect bun. Rezolvarea în timp real a numeroaselor provocări ale proceselor tehnologice tipice fabricației de micromotoare electrice și echipamente cum sunt uneltele electrice portabile și aparatele electrocasnice a fost posibilă cu contribuția sa deosebită.
Îmi amintesc de etapa puneri la punct a mașinilor de impregnat bobinajele, de un tip nou, prin picurarea lacului electroizolant pe rotoarele și statoarele încălzite prin efectul termic al trecerii curentului electric prin bobinajul rotoric, respectiv al statorului. Era necesară o acuratețe tipică laboratoarelor mai degrabă decât unei secții de producție în serie.
Până la sosirea mașinilor importate din Elveția, ing. Gârjoabă a asigurat impregnarea cu o tehnologie ocolitoare, respectiv încălzirea pieselor în cuptorul electric și apoi imersia lor în lacul electroizolant de o vâscozitate anume, stabilită după numeroase probe, calcule și teste. Au fost selecționați cei mai buni muncitori, pregătiți cu minuțiozitate în prealabil pentru a respecta timpii, temperaturile stabilite pentru că în acei ani aparatura industrială de reglaje, control și automatizări era mult mai puțin performantă decât astăzi. Diversitatea dimensională a diferitelor tipuri de statoare și rotoare, fiecare cu o fiță tehnologică specific stabilită, impunea o disciplină de fier în reglajul adecvat al utilajelor folosite pentru fiecare tip de rotor sau stator.
Cu toate acestea, am avut multe cazuri de blocare a motoarelor prin scurgerea lacului electroizolant în spațiul foarte mic dintre rotor și stator, de obicei 0.8-1 mm, numit întrefier. Rezultau rebuturi costisitoare pentru că era posibilă o recuperare doar a pachetelor de tole, în timp ce bobinajele de cupru erau rebutate. După sosirea utilajelor, saltul calitativ a fost evident. Pot afirma cu tărie că meticulozitatea și finețea ing. Gârjoabă au stat la temelia calității electromotoarelor noastre. Și astăzi, după zeci de ani, există aspiratoare, bormașini, râșnițe de cafea, mixere, foenuri originale care încă funcționează. Francezii de la uzinele OLTCIT din Craiova ni l-au ademenit pe ing. Gârjoabă pentru că era cunoscut drept profesionist, știa limba franceză, era craiovean și era un mare adept al calității ireproșabile, al lucrului bine făcut.
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1970 - ianuarie 1990 în cadrul ELECTROARGEȘ în calitate de stagiar, proiectant, șef proiectări produse noi, șef CTC laboratoare, ing. șef și director al fabricii. După o carieră de zece ani ca director general la Ministerul Industriilor, patru ani ca Vicepreședinte la Multinaționala Luxten, zece ani ca director general la Institutul de Cercetări Energetice ICEMENERG București, doi ani președinte C.S. la Transelectrica și un an consilier al Ministrului Economiei, azi este consilier pentru inovare la CNR - CME (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
