Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. XXXII -
Recunoștință veșnică pentru cei care au făcut Electroargeș celebră
Ing. Aurel ILEA
A fost primul angajat al Electroargeș, în 1970, când întreprinderea era în faza de șantier de construcții și se numea FBLC (Fabrica de Bunuri de Larg Consum). Sigla Electroargeș a apărut ulterior, la inițiativa domniei sale, pentru că denumirea inițială nu reflecta fidel profilul fabricii (prin bunuri d elarg consum se înțelege o serie de articole de foarte largă întindere, de la oale și gratițe la ibrice de cafea, farfurii și pahare).
De profesie inginer electromecanic, absolvent al Facultății de profil de la Institutul Politehnic Iași, Aurel Ilea acumulase experiență la IRE Sibiu, o întreprindere care se ocupa de mentenanța echipamentelor energetice (transformatoare de tensiune și curent, bobine de șoc, autotransformatoare, separatoare, întrerupătoare de mare putere etc.). Ulterior a lucrat la Uzinele Dacia din Mioveni, unde a îndeplinit funcții importante, până la aceea de inginer-șef mecanico-energetic, în fruntea unui departament care se ocupa cu rețelele electrice de alimentare a platformei industriale, rețelele de gaz metan, de aer comprimat și lucrările de mentenanță / reparații ale întregului parc de mașini unelte, echipamente industriale și aparatură.
Întreprinderea de hidrocentrale a găzduit pentru o bună perioadă birourile administrative ale noului obiectiv (director, contabil-șef, inginer-șef, secretariat, biroul personal și biroul investiții). Ing. Ilea s-a ocupat de recrutarea personalului și pregătirea profesională pe meseriile prevăzute de proiectant (bobinator, montator aparate electrice, strungar, frezor, matrițer, operator mase plastice, rectificator, reglator, mecanic întreținere, electrician, laborant chimist, maistru, tehnician etc.). Mai puțin de 100 de oameni calificați au venit prin transfer de la diverse unități din județ și din țară, motivați de apropierea de casă, de obținerea unei locuințe, de promovarea profesională etc.. Restul, până la cei cca 1.000 de salariați în 1973 – anul în care pe poarta fabricii au ieșit primele aspiratoare, radiatoare cu ventilator, ventilatoare de masă – au fost recrutați dintre absolvenții de liceu, de școli profesionale, de școli generale (limitat) și formați prin cursuri de specializare la Electromotor Timișoara și Întreprinderea de Motoare Electrice din Pitești, în principal. A fost o muncă uriașă, dusă la bun sfârșit de dinamicul și experimentatul director Aurel Ilea.
Răspunderea transferului fabricației de la Electromotor și Motoare Electrice Pitești i-a revenit în totalitate. Foarte solicitantă a fost activitatea de emitere de comenzi (după definirea caracteristicilor funcționale) pentru utilajele și echipamentele fabricate de industria românească (liniile de galvanizare, echipamentele de vopsire industrială, presele mecanice, strungurile normale, echipamentele pentru centrala termică, transformatoarele electrice de forță, componentele de aer comprimat, cablurile electrice, motoarele electrice, aparatura de măsură și control, mașinile de frezat, mașinile de rectificat, benzile de montaj, aparatura de laborator, electrocarele, standurile de teste și control de calitate, electrostivuitoarele, cuptoarele de tratament termic, instalațiile de ventilație etc.). Zeci de mii de km parcurși în numeroasele deplasări pe la sutele de furnizori pentru a se asigura că puzderia de mașini și echipamente avea să fie livrată la termenele necesare.
D-l ing. Aurel Ilea lucra într-un ritm infernal, atitudine pe care și noi, tinerii ingineri absolvenți de facultate, la primul lor loc de muncă sau doar cu unul – doi ani de activitate am adoptat-o și care ne-a marcat, multora, întreaga carieră. Eforturi imense au fost făcute de ing. Ilea pentru ca toate utilajele, echipamentele, aparatura din import – conform specificației proiectantului – să ajungă pe amplasamentele fabricii. Subliniem aceasta pentru că valuta pentru importuri era limitată și puternic monitorizată pentru a ajunge la zecile și sutele de noi capacități de producție industrială, agricolă, aflate în faza de șantier de construcție sau de demarare a activității.
D-l Aurel Ilea a fost omul providențial pentru acea etapă – cea mai grea- pentru că, fără experiența sa deosebită în domeniu și fără relațiile pe care le avea și le întreținea cu directorii de fabrici, de întreprinderi de comerț exterior, de centrale industriale, de ministere, Electroargeș nu ar fi fost atât de solid dotată cu utilaje și slujită cu devotament de sutele de oameni selectați cu pricepere și neobosită muncă.
Stilul său de a organiza și a conduce activitățile se baza pe premisa că oamenii sunt buni și fac ceea ce li se cere – fapt parțial confirmat și în practică, mai ales după câțiva ani de producție. Avea o viteză de rezolvare a solicitărilor rar întâlnită, indiferent dacă era vorba despre obținerea unei locuințe, de transfer al soțului / soției, de calitatea transportului personalului de la locuințele din satele județului, de condițiile de muncă, de asigurarea mesei în cantina fabricii, de igiena muncii etc..
Azi ar putea părea neînsemnat, dar e bine să se știe că sutele de tineri veniți din mediul rural unde li se știa orice faptă, ajunși într-un mediu diferit, unde nu erau cunoscuți și nu frica de a nu deveni de râsul satului nu mai acționa, se comportau nepotrivit, mai ales la folosirea instalațiilor sanitare.
A fost nevoie de implicarea directorului Ilea pentru „civilizarea” unor categorii de tineri abia veniți la oraș, iar roadele eforturilor sale s-au menținut, iată, cincizeci de ani.
De remarcat preocuparea sa pentru achiziția unei licențe de fabricație a uneltelor electrice portabile cu motor (bormașină și polizor unghiular, ca modele de bază). Planul prevedea acest lucru, de altfel extrem de important pentru calitatea și fiabilitatea sculelor electrice portabile, așa că au fost demarate (cu sprijinul centralei industriale) negocieri (atunci erau numite tratative tehnico-comerciale) cu firmele Skil din Olanda, Iskra din Yugoslavia (care au depus oferte concrete) și altele care nu au depus oferte. Sumele imense solicitate ne-au lămurit că de fapt ei nu aveau interesul ca noi să venim pe piață cu produse concurente. Am căutat alte soluții, anume contractarea noilor produse de către un institut de cercetare – proiectare, ICPE București. Cu toată strădania, modelele propuse nu au intrat în fabricație, astfel încât directorul Ilea a recurs la organizarea unor ateliere de proiectare unde au fost atrași cei mai buni ingineri și tehnicieni din fabrică, dar și câțiva transferați de la Pitești (ind. Gheorghe Gârjoabă și maistrul Ion Lazăr) de la Electromotor (ing. Aurel Ghile), de la Autocamioane Brașov (ing. Simion Grama). Dumnealui a creat condiții speciale pentru apariția unui model nou de bormașină, primul din țară cu dublă izolare (fără al treilea fir de împământare în cordonul de alimentare), numită MG4.
Sistemul de premiere consistent și cu celeritate al realizărilor oricărui progres tehnic a fost arma preferată a directorului Ilea pentru stimularea creativității. Imediat ce o comisie tehnică operativă evalua noutatea, erai chemat la casierie să încasezi prima. O altă mare idee pusă în practică de acesta a fost rețeaua de ateliere de service, începând cu București (zona Dudești), apoi Iași (cu o reprezentanță în regulă: expunere de prototipuri și noi modele, vânzare, dar, în special, service operativ). Până în 1990, rețeaua depășea 20 de ateliere răspândite în toată țara.
În 1977, după o vizită scurtă din vara lui 1976 a cuplului prezidențial Ceaușescu și la propunerea unor factori responsabili din industria electronică, s-a decis unificarea Electroargeș cu ICEP (Întreprinderea de Componente Electronice Pasive), rezultând Întreprinderea IPEE – Electroargeș, cu personalitate juridică. D-l Ilea a refuzat să răspundă de Electroargeș în condițiile în care comanda trecuse la alții, respectiv Centrala Industrială de Automatizări și apoi Centrala Industrială de Electronică și Tehnică de Calcul. A îndeplinit funcția de șef secție montaj (pentru scurt timp), apoi de mecanic șef până la evenimentele din decembrie 1989. După ce a condus convoiul de salariați Electroargeș în fața primăriei orașului – Revoluția locală – a activat în Consiliul Orășenesc în paralel cu activitatea profesională, ulterior luând decizia de a forma propria societate comercială. A avut succes și în noul demers, dezvoltând un grup de societăți în domeniul comercial și turistic, cu mare răsunet pe piață.
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1970 - ianuarie 1990 în cadrul ELECTROARGEȘ în calitate de stagiar, proiectant, șef proiectări produse noi, șef CTC laboratoare, ing. șef și director al fabricii. După o carieră de zece ani ca director general la Ministerul Industriilor, patru ani ca Vicepreședinte la Multinaționala Luxten, zece ani ca director general la Institutul de Cercetări Energetice ICEMENERG București, doi ani președinte C.S. la Transelectrica și un an consilier al Ministrului Economiei, azi este consilier pentru inovare la CNR - CME (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
