Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. XXX -
Relația cu organizația Interelectro din cadrul CAER
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, creat în 1949 pentru coordonarea relațiilor economice dintre țările lagărului socialist, prezentat ca o replică la planul Marshall, a fost transformat de Stalin în mijloc de control economic al Moscovei asupra țărilor satelite.
Din 1962, România s-a opus tendinței Moscovei de dominație, preferând să profite de resursele ei materiale pentru propriul progres.
Interelectro era parte a CAER pentru industria Electrotehnică și electronică, în care Electroargeș a activat ca membru sub coordonarea Direcției tehnice din ministerul coordonator. Pentru o perioadă de câțiva ani am fost reprezentant în grupa a VIII-a a Interelectro, specializată pe mașini electrice de mică putere și aparate de uz casnic.
Am participat la ședințe la Moscova, Karl Marx Stadt (fosta RDG) în Erevan, Rostov pe Don, Varșovia, Plovdiv. Interesul nostru era să ne ținem la curent cu tot ce era mai avansat și să ne promovăm propriile produse și tehnologii.
Am primit o singură dată delegația membrilor Interelectro la Electroargeș, unde am avut grijă să fim gazde bune. Am organizat o excursie pe Transfăgărășan, făcând un popas (eram cu un autobuz pus la dispoziție prin Minister) la Piscu Negru, unde un urs cerșetor ne-a întâmpinat, așteptând dulciuri cu care fusese „convertit” de turiști. Toți au făcut fotografii, multe doamne s-au speriat la început, dar întregul grup a recunoscut că a fost cea mai reușită reuniune. Toți au plecat cu câte ceva: cu râșnițe, cu foenuri, cu caimac Drobeta sau Milcov, cu cojoace de Orăștie (un neamț și un polonez), cu creme Ana Aslan (toate doamnele, fără excepție), cu pantofi Guban, piese de schimb Dacia – fiecare cu ce a dorit. Relațiile de acest tip ne-au deschis multe porți, altfel ferecate.
Cu bulgarii de la Elprom Varna aveam schimburi între fabrici, în sensul că noi le lucram mixere de bucătărie și foenuri sub formă de piese pe care le asamblau acolo, iar ei ne trimiteau storcătoare de fructe și legume pentru piața noastră. Tot așa, noi le livram rulmenți făcuți la Alexandria sub licența japoneză Koyo și primeam în loc cordoane de alimentare din cupru (la noi venise nebunia ca înlocuirea firelor de cupru cu oțel zincat). În timpul reuniunii organizate la Rostov pe Don – găzduită de imensa uzină constructoare de mașini Electrosila, cu peste 20.000 de muncitori, am văzut că, din punct de vedere al locuințelor, eram net superiori, pentru că la ei într-un apartament de trei camere stăteau obligatoriu două familii.
Iugoslavia, atunci cuprinzând Serbia, Croația, Slovenia, Muntenegru, participa cu statutul de observator. Așa am cunoscut pe inginerul șef de la fabrica de colectoare pentru micromotoare de la Idrija – Slovenia, cu care am dezvoltat apoi relații de cooperare. Noi importam colectoarele „cârlig” (adaptate bobinării automate a rotoarelor cu colectorul presat și legăturile automat realizate), de la o firmă germană Kautt & Bux – pe valută (care lipsea), dar am trecut la cele slovene, care se plăteau în ruble transferabile (pe care le aveam).
În timp, chiar am fabricat propria noastră variantă de colectoare cu croșetă (cârlig) U2, după mari eforturi și putere de muncă. La reuniunea de la Erevan (capitala Armeniei atunci, parte a imperiului sovietic) am vizitat o fabrică de ventilatoare oscilante foarte bine concepute și executate. Nu am mai apucat să finalizăm o cooperare, astfel încât să trecem și noi la o gamă superioară de asemenea produse, deși la noi temperaturile nu impuneau – dar ne gândeam la export în Cuba, Bangladesh, țări africane ca Maroc, Tunisia, Algeria și Egipt.
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1971 - ianuarie 1991 în cadrul Electroargeș în calitate de director, inginer tehnolog, șef serviciu, inginer șef - management și organizarea proceselor industriale. În prezent, acesta este consilier de inovare în CNR-CME - asociație științifică (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
