Mănăstirea Mălaia, operă a contemporanilor noștri
Este un lăcaș de maici, cu 7 viețuitoare și viață de obște. Are două hramuri – „Înălțarea Sfintei Cruci” și „Sf. Mucenic Ioan Rusul”. Mănăstirea se află pe drumul național DN7 C, care leagă Rm. Vâlcea de Sibiu. Intrând spre Voineasa, pe Valea Lotrului, se ajunge în comuna Mălaia.
Piatra de temelie a fost pusă în 12 iunie 2012, cu binecuvântarea ÎPS Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu P.S. Emilian Lovișteanul – Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Acest loc sfânt îi are drept ctitori pe ing. Ioan Comăneci, împreună cu familia și sponsorul principal, doctorul Frank Vasile Timiș. S-a ridicat în numai 4 luni, în intervalul 15 iunie – 15 octombrie 2012. A fost sfințită în 3 noiembrie 2012, de aceia care și-au dat binecuvântarea.
Ansamblul cuprinde Biserica Mare și un arhondaric pe două nivele, cu 25 de chilii. Biserica este zidită în formă de cruce bizantină, cu pridvor deschis și are lungimea de 37 metri. Planul și arhitectura mănăstirii au fost realizate de Ioan Comăneci. Sub coordonarea sa, echipa de constructori a fost formată din viețuitori ai Sfintelor Mănăstiri Gruiul Lupului (acolo sunt 10 oameni) și Blănoiu (12 maici), ambele din comuna Racovița, jud. Vâlcea.
Lăcașul adăpostește, din 2017, o parte din moaștele Sf. Ioan Rusul, așezate într-o cutie aurită. Despre viața sa se poate citi din cărțile și broșurile pe care mănăstirea le pune la dispoziția credincioșilor. De acolo aflăm următoarele: „Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, în timpul împărăţiei lui Petru cel Mare. Sfântul a participat ca soldat la războiul împotriva turcilor din 1711. A fost luat prizonier de tătari, a fost vândut unui ofiţer superior turc care era eparh în Procopie (actualul Ürgüp, Capadocia, Turcia). Aga l-a luat cu sine pe Ioan. În timp ce aga se afla în pelerinaj la Mecca, soţia acestuia a pregătit un ospăţ pentru a prăznui şi a se ruga pentru buna întoarcerea agăi acasă. Printre mâncărurile aşezate înaintea oaspeţilor se afla şi un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult agăi. Sfântul Ioan a cerut o farfurie plină cu pilaf, spunând că o va trimite la agă, în Mecca. Sfântul a cerut lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mecca. Când aga s-a întors din pelerinaj, a adus şi farfuria de aramă. Aga a povestit ce i se întâmplase: <<În cutare zi, întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfurie plină cu pilaf. Neştiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieşeau aburi, am zărit, cu şi mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, aşa cum avem pe toate vasele casei noastre.>>.
Sfântul și-a predat sufletul în mâinile Domnului pe 27 mai 1730. A fost îngropat ca un stăpân. Mult truditul trup, cu lumânări şi tămâie, cu atenţie şi evlavie a fost dus la cimitirul creştin. Însă, peste un timp, trupul sfântului a fost găsit intact, neputrezit înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc. Sfintele moaşte au fost duse în biserica Sfântului Gheorghe unde fericitul Ioan obişnuia să privegheze. După multe peregi, rinărmoaştele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evvia, în actualul oraş Procopie. Aici s-a ridicat o nouă biserică, în anul 1951, care adăposteşte și astăzi racla cu Sfintele moaşte.”
Nihil sine Deo!
