Mănăstirea Văleni din județul Argeș
I. Leagăn de spiritualitate
De la Curtea de Argeș, drumul asfaltat DN73C trece prin Tigveni, apoi prin Bârsești, traversează prin Cepari - satul Arsenești. Trecem de Rudeni (Șuici) și ajunge în satul Văleni, comuna Sălătrucu. Suntem la 22 Km de Curtea de Argeș. Din drumul principal, spre dreapta, urcăm 2 Km până la Mănăstirea Văleni, situată în luminișul unei poieni, pe cursul pârăului Văleni. Am ajuns prima oară la mănăstirea de maici cu ani în urma, de hramul Bisericii Mari „Sfânta Treime”, când stareță a fost făcută stavrofora Eleodora Papuc, de către Înalt Preasfințitul Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului. Înainte de Pandemie, a fost resfințită Biserica mare, cu Hramul „Sf. Treime”.
Privind vitraliile de la ferestre, cu motive geometrice, mi-am amintit că mai sunt unele și în Pridvor, cu icoane. Cu ani în urmă, se afla în curte un "Altar de Vară”, împodobit cu crengi de brad și multe flori aIbe. Acolo se țineau Sfânta Liturghie și Parastasul Ctitorilor.
Istoric
Acest așezământ a fost înființat în 1665 de călugărul Zaharia Gradișteanu (Zosim, pe numele de schimnic (părinții săi erau rude cu Domnitorul Matei Basarab. Zosim a construit pe locul moștenit de la părinții săi o biserică din lemn folosind stejarii din împrejurimi și i-a stabilit Hramul „Sf. Treime”. În timpul războiului ruso-austro-turc (1777-1792), schitul este pustiit. Mulți călugări se refugiază în Ardeal.
În 1810, Arhimandritul Mănăstirii Argeș, Dorotei, adaugă bisericii tinda. Iosif I (episcopul cărturar al Argeșului) mută la Robaia, în 1810, toți monahii care au mai rămas aici. La Văleni aduce călugărițe de la schiturile desființate: Prosia, Slătioara Bocănita. Sterața Platonida reface biserica pe care o pictează în 1829 zugravul Ștefan. Arhiereul Ghenadie Petrescu (1883-1885) înlesnește lucrurile ca, pe locul vechii construcții ridicate de Zosim, să construiască Biserica „Sf. Treime”. În 1941, pe 8 aprilie, se prăbușesc turla și pereții naosului și altarului (cutremurul din 1940 șubrezise lăcașul).
Între anii 1844-1888 se construiește Biserica-bolniță cu Hramul „Învierea lui Lazăr” (arhitect al lăcașului este Niță Popescu. Pictura murală este efectuată de renumitul zugrav Ilie Petrescu împreună cu fiul ilustru Costin Petrescu și cu Niță Posoiu, din Pitești. Acest lăcaș sfânt a fost ajutat de arhim. Silvestru, Dimitrie și Ioan Brătianu, Iosif Protosinghelul, schimonahia Fevronia. Sub altarul bisericii-bolniță, într-o gropniță, se odihnesc osemintele călugărilor din mănăstire și ale arhiepiscopului Climent al Argeșului.
Cișmeaua este făcută pe cheltuiala episcopului Ghenadie al II-lea, cu apă căpătată fin izvorul Surla, prin conducte din olane de pământ. Clopotnița are o turlă, iar la parter sunt locuințe.
Făclia Candelei arde pe locul Altarului Bisericii „Sf. Treime” prăbușite în 1941. În spatele Candelei s-a construit o altă Biserică cu același hram, între anii 1941-1955, prin strădania Episcopului Iosif Gafton, ostenitori fiind: stareța Anatolia Manu, preotul Vasile Chițu, Ioachim Duhovnicul și obștea monahală. În 1955 s-a efectuat pictura murală de către Andrei Răileanu și Emil Ivănescu.
Actuala clopotniță este construită recent din îndemnul ÎPS Calinic Argeșeanul, cu osârdia obștii monahale. A fost proiectată de arhitectul Nicolae Ernst și are 3 niveluri, cu un foișor la etaj. Prin gangul boltit se intră în curtea Mănăstirii.
Casa stareței a fost construită odată cu ansamblul, în 1662. Are două niveluri. Pereții exteriori sunt din piatră și cărămidă, iar cei din interior din grădele de nuiele. Tavanele sunt consolidate cu bârne masive de stejar.
Atelierul de țesătorie a fost ridicat datorită episcopilor de Argeș: Nichita Duma și Grigorie Leu (1934-1940). Casele monahale sunt construite în stilul arhitecturii populare zonale. Formează un autentic sat argeșean grupat în jurul bisericii. Iconostasul este din lemn, cu stranele sculptate de către ieromonahul Antonie Ciobanu și Monahul Varlaam Surugiu.
În decursul a 300 de ani de existență, Biserica „Sf. Treime” a fost refăcută de 3 ori. În 1959, mănăstirea a fost închisă prin Decretul 410/1959. Se întrerupe, astfel, bunul mers al obiceiurilor spiritualității românești din secolul trecut. Sfântul lăcaș a fost transformat în școală pentru copii cu deficiențe psihice, depozit de fructe, siloz etc. În 1960, mănăstirea se afla în lichidare.
Abia în martie 1982, reîncepe viața de obște, e reorganizează și se reface ansamblul monahic, cu ajutorul ieromonahului Cristofor. Se redeschide oficial în 1990, când se reface obștea și încep lucrările de renovare. Mănăstirea Văleni este declarată monument istoric, având codul de clasificare AG-IIa_A_13842.
(Va urma)
