Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. XXII -
Micromotorul electric, de tip constructiv universal cu colector, a fost prima componentă care a dispărut de pe lista aprobată de importuri. Am susținut că de mare folos ar fi anumite matrițe să fie transferate din Elveția, urmând ca noi să le achităm prin exportul de uscătoare de păr.
Ștanțele pentru tolele din oțel magnetic, odată sosite în fabrică, au poposit câteva zile în secția sculărie pentru documentare în vederea multiplicării lor, matrițele fiind piese cu uzură accentuată. Sculerii noștri, în frunte cu ing. Chiriac, maistrul Zahiu Constantin, ing. Florescu Constantin, matrițerul Voicu Gh., maistrul Mara au valorificat la maximum ocazia, în sensul că au sesizat o serie de detalii care au intrat în fondul propriu de cunoaștere a tehnologiilor avansate de ștanțare în pași succesivi.
Cum spune un aforism – „Diavolul se ascunde în detalii” – s-a verificat pe deplin în acest caz. Sosise momentul ca banda din oțel cu siliciu din care se făceau rotoarele și statoarele motoarelor electrică să nu mai fie adusă din import, pentru că intrase în faza de producție la Combinatul de oțeluri speciale de la Târgoviște, o mare realizare a metalurgiei și industriei românești.
La începuturi, primeam rulouri de lățime mare, având cca 800 mm, pe care le transportam cu camionul la Electroputere Craiova pentru a fi tăiate la lățimi de 30 mm și, respectiv, 50 mm pentru motoarele mai mari, seria U3, care echipau aspiratoarele și uneltele electrice portabile. Trebuia să așteptăm sa utilajul să fie disponibil pentru că – în mod evident – prioritate avea proprietarul, Electroputere Craiova. Într-un gol de producție, cauzat de lipsa acestui material, am mers la Târgoviște în încercarea de a urgenta livrările directe, pentru eliminarea verigii intermediare Electroputere, care nu era obligată prin plan să execute fâșierea rulourilor.
Problema celor de la Târgoviște – tipică noilor unități industriale – era lipsa meseriașilor experimentați, care nu puteau proveni decât din personalul altor uzine (care nu erau fericite să piardă specialiștii de valoare). În cazul nostru, ei nu puteau produce rolele de tăiere pentru nevoile noastre, pentru că abia făceau față să livreze marilor constructori de mașini electrice din acea perioadă: Uzina de Mașini Electrice București, Electromotor Timișoara, IME Pitești, Electroputere Craiova, Întreprinderea de Aparataj Electric și Motoare Sf. Gheorghe, Uzina Constructoare de Mașini Reșița.
Atunci am apelat la conducerea Electroputere cu ajutorul unor foști colegi de facultate (Constantin Cișmașu, Petre Stanciu), pentru a fabrica câteva seturi de role cu care utilajul similar de la Târgoviște să fie echipat, iar noi să primim material conform specificației tehnologice. Pentru cu nu prezentam mare interes, nu am fost luați în seamă, iar lucrările tărăgănau. Am apelat apoi la o colegă de grupă din facultate, d-na Marcela Dinu, devenită șefa de cabinet a secretarului cu probleme economice al județului Dâmbovița și așa s-a rezolvat. Am insistat să avem un proces verbal de omologare pe baza unei specificații riguroase, atât din punct de vedere al proprietăților electromagnetice, cât și din punct de vedere mecanic (al uniformității grosimii și paralelismului marginilor benzilor rulate). Era extrem de important pentru a evita pierderi de timp și de bani în dispute inutile, în lipsa unui document clar, convenit de ambele părți).
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1971 - ianuarie 1991 în cadrul Electroargeș în calitate de director, inginer tehnolog, șef serviciu, inginer șef - management și organizarea proceselor industriale. În prezent, acesta este sunt consilier de inovare în CNR-CME - asociație științifică (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
