Memento: O lecție de istorie și patriotism pe 7 linguri
La jumătatea lunii mai, la Școala Gimnazială Albeștii de Argeș, elevii au audiat o interesantă și inedită lecție, în cadrul căreia istoria a fost tratată „pe viu”. Au vorbit prof. dr. George Baciu și Meșterul Popular Ion Rodoș. Întâlnirea cu elevii din Albești a fost organizată de Clubul „Gânduri la-nceput de seară", Revista „Suflet Românesc” și Filiala Argeș -POSADA a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere. În holul școlii, pe o masă, tronau 7 linguri de lemn, de o mărime neobișnuită, cu cozile sculptate. Au fost scoase cu grijă și chiar cu pietate, din huse. Autorul lor, Ion Rodoș, vestit meșter popular, a povestit despre „nașterea” celor 7 linguri, explicând că s-a inspirat „oarecum" după Columnă (Columna lui Traian de la Roma), construită în timp record sub îndrumarea lui Apolodor din Damasc, talentatul sculptor. La Columna aceea au lucrat peste 2.000 de oameni. Meșterului Rodoș nu i-ar fi ajuns o viață să realizeze așa ceva. Columna are scenele construite pe orizontală și în ușoară spirală, în timp ce meșterul nostru a construit pe verticală, într-un spațiu îngust, limitat.
Ion Rodoș a avut drept consultant științific (istoric) pe istoricul, poetul, scriitorul, publicistul, creator de revistă culturală, întemeietor de asociație culturală, prof. dr. George Baciu, care a ales lingura ca obiect util și de cultură. S-a oprit la 7 linguri, pe 7 coline fiind „zidită" (construită) însăși Roma. Fiecare lingură (coada lingurii) reprezintă „o perioadă" de la războaiele de cucerire a Daciei, până la înfrângere și consecințe. Pentru informare suplimentară, li s-au dat copiilor „Broșuri” concepute de istoricul prof. dr. George Baciu - un rezumat al celor 7 linguri.
Elevii au aflat cu uimire că Decebal se numea de fapt Durpaneus. „DECEBAL” înseamnă „Cel Viteaz", denumire pe care a primit-o după victoria repurtată în luptă cu Fuscus, un mare luptător roman. Decebal a ales „lupta dreaptă", astfel că s-au înfruntat numai ei doi, pentru a cruța viața vitejilor (Îmi amintesc de Făt-Frumos și Zmeul din basmele noastre). Fratele tatălui lui Durpaneus, regele Daciei de atunci, l-a întâmpinat pe învingător cu recunoștință și i-a oferit tronul, considerându-l demn de această onoare. Ce smerenie, spirit de justiție, de sacrificiu, de patriotism din partea regelui dac! Gândea că Dacia va fi „a urmașilor urmașilor” (cum mai târziu a gândit Ștefan cel Mare și Sfânt). Îmi fulgeră prin minte imaginea altor conducători care își omorau rivalii (de obicei rude) cu duritate, cruzime, fără mustrări de conștiință. Înțelegem măreția acelui rege dac, smerenia, valoarea morală și spirituală, spiritul de justiție, de sacrificiu, patriotismul său. Nu urmărea „să smulgă lauri" ci își apăra „sărăcia și neamul".
Dacii (geții) erau considerați „cei mai viteji și mai drepți dintre traci”. Buni luptători, meșteșugari talentați (brățările dacice), lucrători în mine (aurul Daciei avea 24 de karate), buni agricultori, crescători de vite, păstori, ocupații pe care le-au efectuat și după înfrângere. Tot după acest episod au construit șosele. Unele se păstrează și astăzi. Veștile trebuiau să ajungă în timp util în capitala imperiului (Roma). „Toate drumurile, duc la Roma"! S-a spus că marii împărați romani erau daci la origine. Chiar Traian, pe 25 martie, anul 101, s-a exprimat că „se întoarce la origini". Și marele Constantin, provenea din Dobrogea. S-a mai povestit că dacii consumau vin. Femeile dace, după ce consumau vin, dansau cu părul despletit („pe umeri pletele-i curg râu...”). Burebista le-a ars viile pentru a întrerupe „colaborarea” cu Bachus.
Sfârșitul ultimului rege dac
Meșterul Ion Rodoș a relatat despre sfârșitul ultimului rege dac. Obosit de atâta luptă, epuizat fizic, „sleit de puteri", s-a sinucis sub stejar, pentru a nu cădea viu în mâinile învingătorilor, deci a se scuti de umilință. Galul VERCINGETORIX a fost purtat în cușcă de învingători. A fost capturat viu. Deceneu, marele preot, le-a insuflat dacilor încrederea în nemurirea sufletului. „Cum să se teamă de moarte Decebal, dacă e nemuritor?”
Trei flori de colț
După lecția de istorie, li s-au pus copiilor 3 întrebări din materialul expus. Câștigătorii au primit ca recompensă „o floare de colț” sculptată „pe loc” de maestrul Ion Rodoș. Popular, la noi, îi mai spuse și Floarea Reginei. Este ocrotită prin lege din anul 1931. Data de 5 martie este Ziua Internațională a Florii de Colț. Ea crește și în Europa, Japonia, China, Coreea de Sud, Taiwan, Nepal, India. România posedă cea mai mare colecție personală cu obiecte pe tema florii de colț, aflată în custodia Muzeului Recordurilor Românești.
Lecția și-a atins scopul. Elevii pot fi mândri de strămoși - „suflete mari". Românii se trag dintr-un neam „viteaz și drept”. Copiii au plecat cu mândria de a fi români în suflet. Îmi amintesc de micul Enescu. Copil fiind și studiind la Viena, se ferea să le spună colegilor că este român, ca „să nu creadă aceștia că se laudă”. Marele EMINESCU spunea: „Nu cunosc mândrie mai mare, decât aceea de a fi român”.
