Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. XVII -
Revenind la povestea aspiratorului Ajax, Casa Meseur ne-a înaintat o plângere din partea clientului londonez, însoțită de un articol dintr-un ziar de clasa „cancan” de azi, în care, sub titlul de „Beware, killer vacuum cleaner” se vorbea despre pericolul de electrocutare prezentat de aspiratoarele Ajax (nu se spunea țara de origine, pentru că probabil ei știau de ce venea reculul, nu ca astăzi, când orice pițifelnic de „șefulete” de prin firme hrăpărețe sau ONG-uri plătite, care vorbește urât despre România, nu primește replică de la cei plătiți să întrețină/construiască o imagine reală a țării noastre).
A trebuit să dăm explicații tuturor „organelor” de la nivel local, județean și central. Dl. ministru al Industriei Electrotehnice, Alexandru Necula, a decis să trimită o delegație la Londra pentru a examina la fața locului acuzele și a soluționa problema. Împreună cu mine, au fost desemnați d-na ing. Papagheorghe de la ICPE București (Institutul care eliberase buletinul de conformitate cu standardul britanic) și d-l Aurel Marin, șeful departamentului de profil de la Casa Mercur.
Am luat legătura - cu aprobare specială telefonică - cu biroul d-lui Fischer și am întrebat-o pe secretară dacă mai pot găsi la ei la firmă mostra originală sigilată conform contractului comercial. Mi-a spus că nu mai există, întrucât veniseră alții la conducere. D-l Fischer decedase, iar acționarii deciseseră să lichideze afacerea cu aparatură electrocasnică și electronică de consum, pentru a face o alta, cu țesături din Orient. Am rugat-o să verifice și să-mi comunice dacă firma mai avea mostra originală. După o lună de zile, a transmis că nu exista mostra. Primul pas a fost să ne prezentăm la Agenția economică din cadrul ambasadei noastre la Londra și să informăm - conform uzanțelor - care era misiunea noastră.
Îmi amintesc de d-l Constantin Ciobanu, care ne-a primit prietenos și ne-a spus să fim atenți pentru că firma distribuitoare de aspiratoare, ACME Electric, avea un nou șef, un fost ofițer, pensionar, care voia să returneze stocul de circa 700 de aspiratoare rămase nevândute și să primească și contravaloarea. Ne-a avertizat că și-a angajat o casă de avocatură și că era decis să acționeze în instanță.
A doua zi, într-un birou al Agenției Comerciale s-au prezentat nu mai puțin de trei avocați, alături de noul CEO al firmei ACME. De partea cealaltă a mesei, eram noi, cei trei membri ai delegației și un tânăr translator, desemnat de Ambasadă... Au prezentat lucrurile cam la nivelul ziarului de scandal menționat, printr-un avocat care se vedea că habar nu avea de cazul la care lucra (mi-am dat seama din felul în care bătea câmpii, fără vreo legătură cu aspiratoarele noastre). Translatorul pricepea mai puțin decât mine, iar când a tradus ce spuneam eu (așa au fost instrucțiunile), mi-am dat seama că a scos unele cuvinte pe care le considera nepotrivite. I-am șoptit la ureche: „Nu vezi că ăștia sunt cu bocancul pe gâtul nostru, tu faci pe domnișoara cu ei?”. A continuat la fel, ziua s-a terminat cu un consens de a merge la BSI, laboratorul de specialitate, pentru a fi examinate mostrele martor.
Care mostre? De ce să mergem acolo? Avocații nici măcar nu știau să citească anexa contractului comercial, ori, mai degrabă, clientul nu le-o prezentase pentru că nu știa de ea, după schimbările de persoane arătate anterior. Am repetat de trei ori să vină cu mostra lor sigilată, că așa prevedeau procedurile. Era evident că nu aveau mostra martor și le-am zis că, în acest caz, nu am ce să discut, cazul era câștigat de noi!
Au urmat convorbiri între ei, pe care nu le-am înțeles, dar au solicitat timp să găsească mostra. Cineva de la firmă confirmase că era obligatoriu, fiindcă altfel litigiul era pierdut de partea care prezenta etalonul. Nici cei de la laboratorul BSI nu mai dețineau mostra etalon. Totuși, cei de la Agenția Comercială ne-au solicitat să găsim un compromis pentru că interesele comerciale ale țării noastre erau foarte mari și nu trebuia să „tulburăm apele”. Atunci, am luat o decizie pe care azi nu aș mai avea curajul să o iau. Le-am spus că sunt de acord să vină la Laborator cu o mostră din stocul lor. Noul șef de la ACME era uimit, fiindcă el nu știa nimic despre electrotehnică, despre încercări de securitate electrică. El era căpitan! Probabil că mutaseră depozitul într-un loc mai îndepărtat, cu chirii mai mici. Nu am aflat, pentru că, a doua zi, la sediul BSI au venit doar doi avocați și căpitanul, dar fără mostră!
Atunci am zis să fie verificată mostra noastră sigilată, adusă din Electroargeș. Un inginer desemnat făcea măsurătorile specifice, conform standardului britanic, și anunța: „Comply!”. La un moment dat, a secționat cordonul de alimentare și a măsurat grosimea mantalei de PVC cu un șubler obișnuit, anunțând: „Doesn't copmply!” („Nu corespunde!”). M-am ridicat și, foarte calm, le-am spus că sunt uimit că o piesă de masă pastică este măsurată cu un șubler pentru metale (rigide) și am cerut să facă măsurătoarea corect. Avocatul mai vârstnic, crezând că asta era dovada câștigării litigiului și neștiind că aveam dreptate, a sărit ca ars și a făcut o afirmație jignitoare: „Nu credeam că vine un român să-i învețe pe compatrioții de la BSI cum se face o măsurătoare!”
Era furios și mi-a stropit sacoul cu salivă, fiindcă avea proteză dentară. Am scos batista (pe atunci era batistă textilă, nu șervețele ca astăzi) și, ostentativ, am șters reverul sacoului prin mișcări repetate, ca să vadă toți. D-na de la ICPE se înroșise de jenă și mi-a cerut să nu-i provoc. Reprezentantul BSI a spus că își cere scuze pentru neatenție. Tehnicianul a scos din trusă instrumentul potrivit, iar rezultatul a fost „Comply!”. Ziua s-a terminat cu concluzia BSI că mostra corespunde și că nu prezintă riscuri de electrocutare așa cum susținea clientul prin ziarul acela ieftin, cu audiență la cumpărătorii mai săraci, de regulă pensionari, ai aspiratoarelor noastre. Conform așteptărilor noastre, nu am primit o notificare scrisă cu valoare de document oficial...
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1971 - ianuarie 1991 în cadrul Electroargeș în calitate de director, inginer tehnolog, șef serviciu, inginer șef - management și organizarea proceselor industriale. În prezent, acesta este sunt consilier de inovare în CNR-CME - asociație științifică (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
