Mănăstirea Robaia, un adevărat colț de rai
Lăcașul de cult se află la 5 km distanţă de satul Mușătești şi este construit într-un cadru natural deosebit. Începuturile aşezării călugăreşti la Robaia sunt străvechi, prelungindu-se în timp către anul 1359, când la Curtea de Argeş s-a "aşezat" Mitropolia Ţării Româneşti. Documentele spun că proprietatea pe care era construită mănăstirea Robaia era a lui Pârvu Logofătul, ginerele voievodului Alexandru al II-lea. Urmaşii acestuia închină mănăstirea în 1671, ca metoc al mănăstirii Argeşului, şi rămâne în continuare metoc al Episcopiei de Argeş.
Biserica poartă hramul „Sf, Mare Mucenic Gheorghe” şi este compusă din pronaos, naos şi altar. Ulterior, în cadrul unei restaurări, i se adaugă pridvorul pe stâlpi de lemn cu ferestre. Pictura din altar şi naos este refăcută în 1848, iar cea din pronaos în 1901 şi 1914. Clopotniţa actuală este construită în 1848 din bolovani şi cărămidă, înlocuind o clopotniţă mică din lemn.
În incinta mănăstirii au trăit mai mulţi călugări luminaţi şi bogaţi sufleteşte: Sofronie de la Cioara şi Pârvu Mutu zugravul, pictor bisericesc şi portretist, care şi-a petrecut acolo ultimii ani ai vieţii ca monah şi schivnic. În 1954, mănăstirea cunoscută ca obşte de călugări este transformată în mănăstire de maici.
În ultimii ani a fost refăcută şi calea de acces din satul Mușătești spre mănăstire şi reamenajată "Fântâna de leac", a cărei apă se spune că ar avea proprietăţi tămăduitoare. Lăcaş de cult şi reculegere, Mănăstirea Robaia atrage permanent turişti dornici să descopere frumuseţile țării, dar şi oameni ce caută un loc de rugăciune.
Cale de acces: din Pitești se merge pe DN 7C circa 13 km, apoi pe DJ 7031 circa 30 km.
Pe dreapta drumului județean este un indicator care ne îndrumă spre mănăstire. Aceasta este situată la 6 km de gura de vărsare a văii Robaia în Râul Vâlsan, într-un cadru încântător.
