Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. XVI -
Speculând starea de confort, l-am rugat pe dl. Fisher, care mă simpatiza în mod evident, să-mi faciliteze vizita la fabrica de scule electrice portabile din Maidenhead, un mic oraș de lângă Londra, unde se află și unul dintre castelele regale – Windsor Castle.
Localitatea se afla la o zi de drum cu caleașca trasă de cai, până când a apărut transportul feroviar și podul „Sounding Arch” de cale ferată, construit în 1839 și funcțional și-n zilele noastre.
Compania americană Black & Decker, primul fabricant de serie al bormașinilor electrice, singurul „power tools”, scule electrice portabile, din statul american Maryland, și-a deschis în Maidenhead prima filială din străinătate, în țara care a declarat revoluția industrială în 1760.
Revoluția industrială din sec. XVIII-XIX a fost perioada în care Occidentul (țările din vestul Europei și America de Nord) s-a transformat din preponderent rural în societate urbană. Motorul cu aburi, baza revoluției industriale, a fost cel care a impulsionat industriile siderurgice și textile, a modificat sistemele de transport și comunicare, a schimbat sistemele de producție și cele financiare.
Mulți colegi au apreciat – ca și mine – că posibilitatea de a vedea o fabrică din Occident a fost un bun prilej să ne dăm seama de tehnologiile avansate folosite pentru că noi nu aveam acces la informații – altele decât caracteristicile tehnice atașate fiecărui produs vândut.
Am observat cum realizau acolo dubla izolare a rotorului motorului electric la de acționare, prin injectarea unei mase plastice termorigide, numite comercial „araldit”, într-o matriță peste axul motorului și pachetului de tole al rotorului. Noi foloseam acel material din import, dar cu un procedeu depășit, care consta în încălzirea axelor într-un cuptor la o temperatură dată și un interval de timp determinat, după care pulberea de araldit se depunea pe axele încălzite, într0o formă aleatorie, corectată ulterior prin strunjire.
Am reținut parametrii de injecție (temperatură, timp de injecție, presiunea pe șnecul de alimentare al mașinii) și am luat un ax metalic și un ax izolat.
În trei luni de zile aveam matrița de injecție gata și operațiunile tehnologice precise, astfel că randamentul tehnologic crescuse de la 50% la 99%. Pe lângă creșterea semnificativă a productivității, consumul de araldit scăzuse de peste 5 ori, aspect foarte important, pentru că aralditul era importat pe valută forte. Inginerul Gh. Chiriac și matrițerul Gică Voicu au colaborat exemplar.
Tânărul inginer englez care m-a însoțit era foarte amabil și se vedea că se afla la începutul carierei sale. Multe aspecte de pe fluxul tehnologic nu le cunoștea, dar eu i-am explicat destule cât să considere că avea în față un mare specialist. Nu înțelegea pe unde se află România, dar am găsit un reper: fusese într-o vacanță în Grecia și i-am făcut un desen. Am rămas în contact cu d-l G. J. aproape un an, pentru că ne scriam scrisori, un bun prilej de a-mi îmbunătăți vocabularul în limba engleză.
Am observat că plicul era deschis. Abia se percepea că fusese relipit, iar după un an am primit atenționarea să nu mai scriu fără vreo motivație. Totul era supravegheat. Se știa tot ce ai zis, existau informatori răspândiți peste tot, dispuși să „toarne” pentru unele avantaje: unii primeau bani, alții întâietate la o butelie, la un apartament/o garsonieră „peste rând”. Fabrica avea un ofițer de securitate repartizat, iar acesta avea, la rândul lui, „slujbașii” săi...
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1971 - ianuarie 1991 în cadrul Electroargeș în calitate de director, inginer tehnolog, șef serviciu, inginer șef - management și organizarea proceselor industriale. În prezent, acesta este sunt consilier de inovare în CNR-CME - asociație științifică (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
