Rubrică aniversară ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. XIII -
Este momentul să spunem că doi producători din RDG au renunțat la eforturile de a realiza aspiratoarele lor așa cum impunea standardul britanic. Acum, să nu se creadă că suntem lipsiți de modestie, poate ei aveau piață de desfacere, poate nu erau așa de presați ca să exporte – nu putem ști acum!
Cert este că am obținut atestatul, iar d-l Fisher a trimis, conform procedurilor, un expert consultant care a vizitat linia de fabricație, de la montajul general până la toate utilajele pe care se executau reperele componente. Rațiunea era ca noi, în calitate de producători, să menținem pe toată durata contractului exact starea de înregistrată la data omologării, adică să nu coborâm nivelul de calitate. Era permis doar saltul calitativ!
Acel domn – îmi amintesc bine – era un englez din orașul lui Shakespeare. Îl chema Derek Green. M-am împrietenit cu el, dar în anul următor firma a trimis un alt expert (procedură adevărată!). Derek a făcut atunci o observație asupra capacității ambalajului de păstra integritatea aspiratorului până la utilizator. Am aflat că aspiratoarele se vindeau prin poștă, ceva similar sistemului E-mag de azi – cum am mai spus anterior. Exista deci pericolul ca, după șocurile descărcării, depozitării, reîncărcării în mașinile de transport, aspiratoarele să fie deteriorate. El ne-a arătat cum ar trebui ă întărim cutia de ambalaj cu costuri minime, pentru că știa de la alți furnizori cum au rezolvat problema.
Vizita de 3 zile s-a terminat cu sigilarea unei mostre-martor pentru noi (producător), una pentru English Experts (cumpărător) și una pentru B.S.I.. În caz de litigiu, produsele suspectate (reclamate, eventual) că nu corespund calitativ erau comparate cu mostrele respective. Dacă unul dintre noi, respectiv Electroargeș, ca producător atestat, și Englih Experts, ca importator autorizat, nu prezentau mostra în cazul unui eventual litigiu, acesta era pierdut.
Am început să livrăm aspiratoarele conform comenzilor pe care le primeam prin Mercur București. Pentru un aspirator Ajax, noi încasam de la Mercur suma de 781 lei, iar firma londoneză trimitea la paritate lame de ras de la firma Gillette, Whiskey Johnny Walker, parfumuri și truse cu mașini de bricolaj Black Deeker. Bunurile enumerate erau vândute exclusiv în valută foarte convenabilă, în principală mărci germane, dolari americani – mai puțin lire sterline. În lei „tramvai” – cum se spunea atunci (nu erau convenabili pe piața liberă), echivalentul primit pentru un aspirator era de 1920 lei (de peste două ori mai mult). Statul încasa valuta atât de necesară importurilor de utilaje și echipamente, de la românii care lucrau în străinătate și erau plătiți în valută. O bună parte erau cumpărate de străini veniți cu afaceri în România sau ca turiști pe litoralul românesc („inundat” realmente de nemți, suedezi, norvegieni, francezi).
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1971 - ianuarie 1991 în cadrul Electroargeș în calitate de director, inginer tehnolog, șef serviciu, inginer șef - management și organizarea proceselor industriale. În prezent, acesta este sunt consilier de inovare în CNR-CME - asociație științifică (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
