Între iubire și ură există înțelepciune
Vrem să credem că suntem egali în fața lui Dumnezeu. O credință sacră ce, din păcate, va rămâne, totuși, atinsă de aripa neîmplinirii.
Abia în imperiul străzilor, egalitatea noastră cu noi înșine devine fapt, capătă chipul desăvârșirii. Suverani și cerșetori, senatori și șomeri, miniștri și oameni de rând, fețe bisericești și asasini, genii și proști, urâți și frumoși, păcătoși și neprihăniți, strada ni se dăruiește tuturor la fel, ne cheamă în orizontul ei captivant fără priorități, relații, pile, aranjamente de culise, fără a se lăsa coruptă vreodată în demersul ei prometeic, de a-și revărsa iubirea egală peste noi toți.
Strada nu ne minte, ea nu ne arată un obraz prefăcut sau un zâmbet calp. Și dacă trupul străzii e astăzi bolnav, bolnavi suntem noi înșine, sindromul străzilor noastre bolnave având un singur nume - VIOLENȚĂ.
Să privim mai atent în jurul nostru, pe tot parcursul pașilor noștri necăjiți și triști; să privim zidurile cetății peste care sunt răstignite sloganuri agresive, agramate și exclusiviste; să ascultăm înjurăturile huliganilor, plânsul cerșetorilor, reclamele de prost gust, să luăm seama cu grijă la gropile marilor bulevarde, la fațadele jerpelite ale clădirilor, atacate parcă de lepră, la vitrinele care se cască zăbrelite și cenușii ca niște pușcării particulare; să ascultăm și să privim toate aceste grozăvii și vom înțelege că străzile noastre sunt infectate de violență.
Iată de ce, vă propun, dragii mei cetățeni, plini de iubire și frumos sufletesc: să oprim escaladarea violenței dintre noi, de peste noi și de deasupra noastră! Hai să ne căutăm reciproc ochii sufletului și să ne privim cu mai multă înțelegere unii pe alții, cu mai multă toleranță. Și dacă nu ne putem iubi, măcar să nu ne urâm. Între iubire și ură există înțelepciunea.
