Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. X -
Întorși la fabrică, m-am apucat imediat să traduc standardul, l-am dat la dactilografiat și l-am distribuit echipei cu care am decis rapid să lucrăm la modificările care să ne ducă la schimbarea produsului. Din echipă făceau parte d-l ing. Mihai Dumbravă, th. Marian Străuț de la prototipuri, ing. Gh. Chiriac.
Fără a intra în detalii, chiar și lițele din cordonul de alimentare cu electricitate aveau diametrul specificat, ca și grosimea mantalei izolante din PVC. Asta era chiar greu de realizat, din cauza produsului de fabricație folosit la Electromureș – Tg. Mureș, producătorul cordoanelor de alimentare, unicul din țară.
Cele două fire interioare (neutrul și faza) peste car se așeza mantaua de PVC prin extrudare nu erau ferm tensionate, astfel că grosimea mantalei (teaca) de PVC avea porțiuni unde grosimea era mai mică decât cerea standardul.
După ce ne-am convins că nu existau riscuri de electrocutare, făcând teste foarte dure, inclusiv prin aplicarea tensiunii de încercare între lițele firelor interne și exteriorul cordonului în timp ce acesta era cufundat în apă, am venit să semnăm un caiet de sarcini special și să ne asumăm riscul că grosimea era foarte, foarte rar – dar era – sub normă.
Carcasa aspiratorului era realizată din hârtie de ambalaj rulată pe un calapod trapezoidal în secțiune, straturile fiind lipite cu clei de oase (de la fabrica din Satu Mare, care valorifica atât copitele, cât și coarnele animalelor sacrificate în abatoarele din toată țara. Peste această structură solidă se lipea o folie de 1 mm grosime, din PVC colorat (roșu, albastru, bej) produs de Dermatina Timișoara, o fabrică cu performanțe ridicate în anii 70. Acolo se producea „pielea sintetică”, un material la modă atunci pentru diverse articole de îmbrăcăminte.
Standardul britanic impunea un test de rezistență la foc a carcasei, care se măsura prin urma lăsată de o bilă de greutate precizată la lovirea carcasei. Altfel spus, carcasa trebuia să fie rigidă, dar, peste un prag, era nu mai era un atenuator al zgomotului motorului. Ori nivelul de zgomot redus era un atu important al acestui model de aspirator. Segmentul de piață care era interesat de zgomotul redus era cel format din clienți cu venituri modeste, cei mai mulți pensionari obișnuiți cu un anumit nivel de trai. Cu noua situație, nu mai puteau opta pentru aspiratoarele Hoover, Phillips etc., net mai scumpe – care, în fond, făceau același serviciu. Am găsit soluția de echilibru între cele două cerințe, respectiv nivelul de zgomot și rezistența la ardere.
Întrerupătorul aspiratorului era produs de Întreprinderea de relee Mediaș, unde, pe lângă profilul principal – releele cerute de energeticienii de joasă și medie tensiune – apăruse o secție cu electroaparataj destina fondului pieței – întrerupătorul de diverse tipuri, în principal. El nu corespundea cerințelor de dublă izolare, iar asimilarea unui alt întrerupător, nou, nu se putea concepe, dat fiind timpul planificat pentru omologare, respectiv începerea livrărilor. Soluția a fost schimbarea butonului de acționare într-o carcasă din poliamidă rezistentă la șoc (fuseserăm informați că piciorul era folosit la acționarea butonului întrerupătorului, nu o mână grijulie ca pe la noi). În același timp, suprafața vechiului buton a crescut de aproape 4 ori, încât era ușor accesibil, chiar și cu piciorul. Clientul a apreciat mult soluția!
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1971 - ianuarie 1991 în cadrul Electroargeș în calitate de director, inginer tehnolog, șef serviciu, inginer șef - management și organizarea proceselor industriale. În prezent, acesta este sunt consilier de inovare în CNR-CME - asociație științifică (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
