Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie. VIII -
Între 1971-1975 s-au construit alte 14 fabrici, printre care și Electroargeș... Numărul institutelor de cercetare - dezvoltare ajunsese la 18, la care se adăugau laboratoarele de cercetare uzinală, precum și cele de cercetare din universități și instituții de învățământ superior. Rezultă limpede faptul că noi apăream pe un sol fertil, dacă vreți, în perioada de industrializare, unde deja exista suficientă experiență, respectiv multe posibilități de cooperare și ajutor pentru noi.
Etapa de construcție a fabricii, 1971-1973, a venit după contextul social, economic, geopolitic în care a fost decisă investiția. Încordarea de după Praga a impus măsuri speciale. Hala monobloc era acoperită cu grinzi de beton, așa încât lumina naturală nu pătrundea.
Mai târziu, după 1982, când s-au văzut semnele declinului sistemului - criză de energie, de alimente, de combustibili etc., am procedat la modificarea acoperișului pe care au fost montate luminatoare. O discuție mare a apărut pentru că unele voci avertizau că se va prăbuși acoperișul după tăierea a peste 60 de goluri pentru montaj. Am semnat fără rețineri în 1978, ca director al fabricii, comanda de practicare a găurilor pe acoperiș. Reținusem de la șeful de proiect că ei aleseseră grinzile de beton destul de solide, încât să reziste fără probleme cu golurile de luminatoare...
Așa cum arătam anterior, primele produse au fost cele care se realizau la secția de electronice de la EMT, unde producția de bază era seria de motoare asincrone de mică și medie putere, electocasnicele fiind producția secundară. Vom arăta, așa cum am procedat pe parcursul întregii lucrări, cadrul general, contextul în care se desfășura activitatea.
Producția secției de la Electromotor (EMT) era relativ mică, mult sub cererea pieței, care se amplifica de la an la an datorită folosirii forței de muncă feminine în noile fabrici apărute în peisajul industriei noastre. Ca urmare, din lipsă de timp, era nevoie în gospodăriile oamenilor de aparatură electrocasnică, începând cu aspiratorul, râșnițele de cafea, uscătorul de păr, mixerele de bucătărie etc.. Cererea pieței fiind nesatisfăcută, se făceau importuri („clearing ţări socialiste”), cu plata în ruble transferabile, o unitate monetară scripturală utilizată până în 1991 în CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), pentru calculul valorii schimburilor comerciale dintre țările membre ale acestui bloc economic.
Ca o paranteză, în 2019, România avea de încasat 716 milioane de dolari și 1,5 mld. ruble transferabile (rubla transferabilă era un dolar în 1991, la dispariția ei). Cele 1,5 mld. de ruble transferabile (echivalentul la 1,5 mld. de dolari în 1911, anul dezmembrării URSS și dispariției rublei) sunt în totalitate de recuperat din Cuba, unde s-au exportat ventilatoare de masă în anii 1976, 1977 și 1978 - 350.000 de bucăți. Electroargeș a primit plata prețului produselor exportate prin Electroexportimport București.
Revenind, importurile României se făceau prin direcția specială a Ministerului Comerțului Interior, entitatea care răspundea de asigurarea măsurilor pentru fondul pieței în conformitate cu cifrele prevăzute în Planul Cincinal (pe cinci de ani). În principal, bunurile de consum electromotorice - electrocasnicele în general - se aduceau din URSS, RDG, Polonia, Ungaria și Cehoslovacia. Deși se fereau de „ochii și timpanul” societății socialiste multilateral dezvoltate, angajații Ministerului Comerțului Interior nu erau foarte bucuroși să vadă că le dispărea obiectul muncii, așa încât au comandat cantități relativ mari din import, supralicitând asupra duratei transferului fabricației de la EMT...
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1971 - ianuarie 1991 în cadrul Electroargeș în calitate de director, inginer tehnolog, șef serviciu, inginer șef - management și organizarea proceselor industriale. În prezent, acesta este sunt consilier de inovare în CNR-CME - asociație științifică (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
