Corbeni - Cuibul de vulturi și vatra de istorie a Țării Românești carpato-danubiano-pontice
Această străveche localitate situată în partea de nord - vest a județului Argeș, având coordonatele geografice 45°18’ latitudine nordică și 24°38’ longitudine estică și amplasată pe cursul superior al bazinului Râului Argeș, sub poalele Masivului Pleașa, Albina și Ghițu, la o altitudine cuprinsă între 500 - 1.218 m față de nivelul mării, fiind străbătută de-a lungul, atât de albia Râului Argeș, care-i scaldă ambele maluri, cât și de drumul național DN 7C Curtea de Argeș-Transfăgărășan, cunoscută până în timpul domniei lui Vlad Țepeș (1456-1462), sub denumirea de cheiani, renumită prin pitoreasca sa așezare mioritică, presărată pe lângă farmecul darnic al naturii, și cu numeroase și însemnate locuri istorice, unele încă neexplorate de cercetători, față de care istoricii contemporani au comis grave confuzii, fiind vorba despre Cetatea Dacică Poenari a cărei urmă ce se observă pe câteva hectare, a fost amplasată pe vatra satului ce-i poartă numele, pe drumul comunal Berindești – Tulburea, cetate care este confundată cu cetățuia lui Vlad Țepeș din Cheile Argeșului.
Cetatea Dacică Poenari a fost distrusă prima dată de năvălirile hoardelor barbare și refăcută de legendarul Radu Negru Vodă după anul 1290, stăpân pe atunci al Ținutului Făgărașului, Muscelului și Argeșului. Odată cu refacerea Cetății Poenari, el a ridicat și un castel de refugiu în Cheile Argeșului.
Până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cnezatele conduse de Farcaș și Ioan din partea Banatului de Severin, precum si voievodatele lui Litovoi și Seneslau dintre Carpați și Dunăre erau sub suzeranitate maghiară plătitoare de tribute.
Prin moartea ultimului rege se stinge Dinastia Arpadiană, Ungaria aflându-se în instabilitate de domnie, fapt pentru care Basarab I (1310-1352) refuză a mai plăti tribute regelui maghiar.
Carol Robert de Anjou care devenise rege al Ungariei, porni cu oaste numeroasă împotriva acestuia, bătălie ce a avut loc la Posada în Cheile Limpezii - Zona Loviștei în partea de nord-est la puțină cale de Cetatea Poenari, unde oastea ungurească a fost măcelărită, iar regele scăpând cu fuga, bătălia ce a durat de la 9-12 noiembrie 1330, a cărei izbândă a marcat independența de stat, astfel luând ființă primul stat feudal al Țării Românești carpato-danubiene.
Al III-lea loc istoric se află la extremitatea de nor a localității Căpățâneni în dreptul km 25, deasupra unei stânci uriașe pe malul tehnic drept în chei deasupra Râului Argeș, la extremitatea de est a Masivului Măgureaua, unde Vlad Țepeș a înălțat o cetățuie pe vatra unei alte zidiri mai vechi a lui Radu Negru Vodă construită după modelul Cetății Poenari, având dimensiunile de 52/11 metri și având destinația în exclusivitate ca adăpost și refugiu pentru domn și familia sa, pentru visterie, precum și pentru întemnițarea dușmanilor domnului.
Așa după cum ne descrie Alexandru Vlahuță în lucrarea sa intitulată ”Însemnări de călătorie” din România Pitorească - Cântarea României - pag. 86, Țepeș după ce a terminat construirea cetății sale din Cheile Argeșului cu odraslele boerilor târgovișteni osândiți pentru uciderea fratelui său Mircea de către părinții acestora de teama de a nu le lua lor locul domniei pe timpul cât el, Țepeș, se afla ostatic la turci, a ridicat cu aceștia și palatal său domnesc în dreptul satului Poenari din dealul Corbenilor, la pițurcioi (i.a.s) urme ce s-au șters cu trecerea timpului.
Printre cele 20 de bătălii purtate cu turcii de către Radu de la Afumați (1522-1529) se află și cea de la Cetatea Poenari, așa după cum este consemnat pe placa de pe mormântul său din pronaosul Mănăstirii din Curtea de Argeș.
În anul 1743, ispravnicul - postelnicul Sandu Bucșenescu (prefect al județului Argeș), ctitorește biserica parohială cu hramul Sf. Dimitrie a satului Corbeni, iar pe la anul 1747, și pe cea a parohiei satului Bucșenești cu hramul Adormirii Maicii Domnului în pronosul căreia este înmormântat impreună cu soția sa, Maria.
La km 23 din Căpățâneni -vizavi de districtul de drumuri, se află casa memorială (1873) a lui George Ștephănescu (1843-1925), fost profesor la Conservatorul de Muzică din București, primul simfonist al școlii de cant românesc, și fondator al Operei Române.
În urma unei inundații catastrofale din vara anului 1941, pricinuite de Râul Argeș care a ras cu desăvârșire așezările omenești în aval de Cheile Argeșului din Căpățâneni, soldate cu imense pagube materiale și pierderi de vieți omenești, mareșalul Ioan Antonescu - șeful statului la acea vreme, care cu puțin timp mai înainte se afla în război cu rușii, a dispus construirea cu prizonierii de război a unui cartier de locuințe pentru sinistrați pe izlazul comunal Pluta din Corbeni, precum și o biserică pentru comunitate, donându-se pentru aceasta un teren de către moșierul Gh. I. Erbașu din localitate, biserică ce a fost abandonată în timpul celor aproape 45 ani de comunism. După revoluția din decembrie 1989, aceasta a fost refăcută în întregime de către Episcopia Argeșului și Muscelului la care i s-a adăugat și un impetuos palat administrativ monahal prin grija și directa preocupare a ÎPS Calinic Argeșanul, dându-i-se destinația de mănăstire cu hramul nașterii Sfântului Ioan Botezătorul a cărei târnosire a avut loc la data de 24 iunie 2004 de la Hristos, leatul 7512 î.e.n pe vremea prea fericitului teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Obs: Din componența comunei Corbeni făcea parte și localitatea Căpățâneni, dar prin decretul nr.259/28 decembrie 1950 al C.C. al R.P. române de împărțire teritorial-administrativă a țării din plase și județe în raioane și regiuni după modelul sovietic al U.R.S.S. din timpul lui I. V. Stalin, această localitate a trecut din administrația primăriei comunei Corbeni în cea a Arefului, scindându-se astfel din punct de vedere istoric această zonă a bazinului superior al Râului Argeș cu un trecut atât de legendar, dar uitat de istorie.
