Arborele istoric genealogic al României, o lucrare monumentală aflată în colecţiile Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu“ Argeş
Oricine vizitează secţia Colecţii Speciale a Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu“ Argeş rămâne impresionat, încă de la intrare, de o lucrare de rară frumuseţe ce atrage atenţia prin dimensiunile sale impunătoare. Este vorba despre o litografie de mari dimensiuni, ce prezintă succint istoria neamului românesc de la origini până în anul 1892.
Arborele istoric genealogic al României, cuprinzând Charta Resboelor şi a Luptelor Române, a fost realizat de profesorul de istorie Jon C. Gârleanu, fiind aprobat de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, la 24 februarie 1892, când a avut loc deschiderea Corpurilor Legiuitoare.
Arborele istoric genealogic al României, „dedicat naţiunei“ române de autorul său Jon C. Gârleanu, este o încercare reuşită de a consemna evenimentele importante din istoria României, până la 24 februarie 1892, când se opresc informaţiile şi de aceea se presupune că aceasta este data la care a fost realizată frumoasa dantelărie grafică de dimensiuni impresionante (200 cm/90cm).
Informaţiile din caseta tehnică ne indică faptul că litografia a fost editată şi executată de Tipo-Lithografia „Eduard Wiegand“ din Bucureşti. Desenul şi grafica acestei lucrări, minuţios realizate, îi aparţin artistului H. Fialla.
Arborele este conceput în mod realist, cu rădăcinile viguroase - dacii si romanii, bine ancorate în pământul patriei, reprezentat de harta României Mari, hartă ce este înconjurată de o cunună împletită din ramuri de stejar şi de laur, simbolul vitejiei în luptă şi al victoriei militare. Aşadar, autorul acestei impresionante litografii, Jon C. Gârleanu se dovedeşte a fi un bun cunoscător al ştiinţei heraldicii, unde frunzele de laur și cele de stejar sunt un simbol al neînfricării, al valorii, dar şi al triumfului.
Pentru a ilustra mai bine lupta pentru apărarea pământului strămoşesc şi a aduce un omagiu acelor conducători români care au ştiut să apere pământul ţării, menţinând, în acelaşi timp, unitatea de credinţă şi de limbă a poporului român, sunt prezentaţi aici, de o parte şi de alta a hărţii României Mari, patru bărbaţi de seamă ai neamului: Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei; Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti; principele Alexandru Ioan Cuza şi regele Carol I.
Alegerea acestor personalităţi reprezentative ale istoriei noastre, ale căror fapte măreţe au depăşit de mult graniţele ţării, nu este una întâmplătoare. În galeria figurilor legendare ale poporului român, Ştefan cel Mare ocupă un loc distinct, fiind cea mai puternică personalitate din a doua jumătate a secolului al XV-lea, un simbol al luptei antiotomane, al păstrării identităţii creştine şi al demnităţii naţionale.
Domnitorul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul este cel care a realizat pentru prima dată unirea de facto a celor trei țări medievale românești (Moldova, Ţara Românească şi Transilvania). Deşi efemeră, unirea realizată de Mihai Viteazul în 1600 a făcut ca bravul domnitor muntean să rămână în conștiința românilor ca un simbol al unității naționale.
Unirea Principatelor Române, realizată la 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de către cele două Adunări Elective din Moldova şi din Ţara Românească constituia primul pas spre înfăptuirea României moderne. Domnia sa, din 1859 si până în 1866 a reprezentat un pas important spre realizarea unirii depline - conducerea ţării fiind asigurată de un domn, un Guvern şi o Adunare, dar şi prin realizarea unor reforme importante: secularizarea averilor mănăstireşti, reforma fiscală, reforma agrară şi cea a învăţământului. Aşadar, domnitorul Alexandru Ioan Cuza rămâne în conştiinţa poporului român ca înfăptuitor al Unirii Principatelor Române.
Cea de-a patra personalitate istorică reprezentativă, aleasă de Jon C. Gârleanu, pentru a marca evoluţia istorică a poporului nostru este Regele Carol I. Sub comanda directă a regelui său, România şi-a dobândit independenţa de stat, adăugând teritoriului său - Dobrogea în 1878 şi Cadrilaterul în 1913. Personalitatea regelui Carol I, numit de istorici ctitorul României moderne, a dominat societatea românească timp de aproape o jumătate de secol.
Dacă sub portretele lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi al regelui Carol I sunt consemnate în câteva cuvinte victorii sau evenimente importante din timpul domniei acestora, sub portretul lui Alexandru Ioan Cuza se află cele două steme ale Principatelor Române – Moldova şi Ţara Românească, unite, pe vecie, sub conducerea domnitorului.
Aşa cum istoria noastră este un flux continuu, neîntrerupt, arborele, reprezentat în litografie, nu este terminat, fapt care invită şi alte generații la continuarea acestuia.
Tulpina dreaptă şi neterminată reprezintă, potrivit profesorului Jon C. Gârleanu, cursul neîntrerupt al evoluţiei noastre istorice, ca popor. Ramurile mari reprezintă perioade importante ale istoriei, ramurile mici semnifică domnitorii, iar frunzele au consemnate în interiorul lor evenimente importante.
Coroana acestui arbore are 1660 de frunze, deci tot atâtea evenimente reprezentative pentru istoria noastră. Jos, în colţul din dreapta al litografiei, autorul Jon C. Gârleanu şi-a semnat opera cu cerneală neagră. Datorită trecerii timpului semnătura s-a mai estompat. Dacă adăugăm şi faptul că exemplarul nostru este unicul din ţară, în stare de conservare bună, ne putem face o imagine mai clară asupra valorii istorice deosebite pe care o prezintă această impunătoare litografie.
