Nomenclatorul stradal - Satul Vâlsănești, comuna Mușătești
Atribuirea denumirii tuturor căilor de comunicație terestră din comună a vizat un dublu scop: istoric și didactic, prin:
- păstrarea vie în memoria colectivă a personalităților marcante ale istoriei locale (Jupâneasa Bolosina, Adolf Grunau și Paul Adolf Grunau, Ioan Niculescu, Elena Drăgulinescu, Gheorghe Mihai, Alexandru Retevoescu, Ion Drăgoi, Nicolae Costilă, Alexandru Drăgoi, Alexandru Duminică Moisescu, Ion Diaconu, ș.a.);
- cinstirea memoriei unor eroi din cele două războaie mondiale (Col. Alexandru Drăgulinescu);
- conservarea toponimiei specifice satului (Ceair, Valea Satului, Poarta Muscelului, Fanatia, Valea Bunești, Drumul Sondei, ș.a.);
- amintirea îndeletnicirilor tradiționale (apicultura, olăritul).
În continuare vă vom prezenta cateva dintre străzile importante din satul Vâlsănești.
Axul central al DJ 703 I de la limita cu satul Robaia la nord până la limita cu satul Stroești la sud, se va numi B-dul Jupâneasa Bolosina.
Jupâneasa Bolosina - filantroapa țăranilor din Vâlsănești
Acesteia îi datorează țăranii din Vâlsănești statutul de moșneni, primii țărani împroprietăriți din Muntenia, asa cum o confirmă documentele medievale. Jupâneasa Bolosina, soția pitarului Dima, apropiindu-se de moarte, îi împroprietărește pe rumânii din Vâlsănești, "dăruindu-le toate delnițele și toată curătura și toate locurile lor, ca să se hrănească ei acolo și să fie gnezi, ca să nu-i se mai robească nimeni în veci, ci să aibă pace de la toți".
Actul de danie al Jupânesei Bolosina pentru țăranii din Vâlsănești este consființit printr-un Hrisov emis de Cancelaria de la Targoviște în timpul domnitorul Alexandru Vodă Iliaș, la 14 ianuarie 1617.
Hrisovul domnesc al lui Alexandru Vodă Iliaș, document de mare însemnătate istorică, ce consființește actul de danie al Jupânesei Bolosina, este evocat de marele istoric A.D. Xenopol în memorabila lucrare istoriografică ”Istoria Românilor din Dacia Traiană”, vol VI, pag. 128.
Banca Populară ”Bolosina”
În semn de prețuire, fruntașii satului îi vor atribui numele Bolosina primei bănci populare înființată la Vâlsănești în anul 1902. Banca ”Bolosina” își avea sediul unde se află astăzi localul primăriei.
În 1905, Banca ”Bolosina” avea un capital subscris de 8.123 lei, un capital vărsat de 7.156 lei și un profit net de 556, 66 lei.
Banca va funcționa cu succes câteva decenii, asigurând împrumuturi cu dobânzi avantajoase pentru săteni...
Adolf Grunau (1821-1892) - pașoptist, medic, proprietar funciar
Strada de la limita cu DJ 703 I (pct. Gogu Luca) până la limita cu str. Fotograf Niculescu (pct. intrare Mărăcini) se va numi str. Adolf Grunau. Doctorul Adolf G. Grunau, fiul medicului Georg Andreas Grunau, refugiat din Prusia și stabilit în anul 1812 la București, cumpără în anul 1860 o moșie în satul Vâlsănești, care avea în jur de 1.500 ha (pădure, fânețe și islaz) de la Polixenia Karais (Rasti).
În anul 1873 se stabilește definitiv la moșia sa de la Vâlsănești, unde se stinge din viață în 1892. Este înmormântat, potrivit dorinței sale, în Poiana Nucului, mormântul său fiind loc de pelerinaj pentru săteni, timp de un secol.
Doctorul Adolf Grunau își face studiile la Paris (1944-1846) și face parte din grupul studenților români, viitori revoluționari de la 1848 (alături de frații Brătianu, CA Rosetti, s.a. ), lucru menționat și pe crucea mormântului său din Poiana Nucului: ”Luptător la 1848”.
În Capitală, este medicul curant al multor familii din protipendada bucureșteană
”O autoritate în medicină, om cult, spirit vioi, enciclopedist desavârsit”, asa cum îl descria Alexandru Vălescu, doctorul Grunau deținea la Vâlsănești o bibliotecă impresionantă. Cărțile sale rare, dar și susținerea unor cursuri primare de limbă română pentru fiii săi, era motivul vizitelor frecvente ale lui C. Dobrescu Argeș la reședința sa de la Vâlsănești.
Paul Adolf Grunau (1860-1936) - profesor universitar, pionierul silviculturii din România
Paul Adolf Grunau, fiul medicului Adolf G. Grunau, născut la moșia tatălui de la Vâlsănești, în 1860, a fost un reputat profesor universitar de silvicultură. Urmează cursurile liceale la Halle și Academia Silvică la Tharandt, în Germania.
Înființează Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești (1894), fiind conferențiar, profesor și director al acesteia până în 1907.
În perioada 1907-1933 este referent la Consiliul Tehnic al Pădurilor, fiind, în același timp, profesor și șef de catedră la Școala Politehnică din București (1923-1933)
Paul Adolf Grunau este unul dintre pionierii învățământului silvic din România. Publică numeroase lucrări de specialitate:
- "Prescripțiunea în materie forestieră" (1901),
- Necesitatea modificării dispozițiunilor penale ale codului silvic" (1902),
- "Proiect de cod silvic cu o expunere de motive" (1903),
- "Istoricul învățământului silvic în România" (1906),
- "Curs de politică forestieră" (1929).
Traduce ediția germană a Manualului Silvic: volumul ”Botanica forestieră” este publicat în anii 1911, iar ”Zoologia forestieră”, în anul 1912. Între anii 1897-1936 a publicat articole de specialitate în ”Revista Pădurilor” și în ”Viața Forestieră”. Moare în anul 1936, fiind incinerat la Crematoriul Cenușa din Capitală.
