Mănăstirea Robaia, colț de Rai pe meleaguri argeșene
Lăcașul de cult este unul de călugărițe, situat în satul Robaia, comuna Mușătești, județul Argeș. Mănăstirea este așezată la 6 km de gura de vărsare a Văii Robaia în Râul Vâlsan la Mușătești, într-un cadru înconjurător încântător. Biserica, ce poartă hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, este zidită pe plan treflat cu pronaos, naos și altar. Ulterior, cu prilejul uneia dintre restaurări, i s-a adăugat pridvorul deschis mai întâi și închis după aceea, pe stâlpi de lemn cu ferestre (1843).
Sfântul lăcaș a mai fost restaurat la începutul secolului al XIX-lea de către episcopul Iosif I al Argeșului (1793-1820). Alte restaurări s-au făcut mai apoi la îndemnul episcopului Ilarion, în anii 1843-1868, de către starețul Visarion, secondat de Teodosie duhovnicul și Naum monahul, precum și de alți evlavioși creștini în anii următori.
Din cauza degradării, pictura din altar și naos se reface în anul 1848, iar în pronaos și pridvor în 1901 și 1914. În anul 1951 se repictează pridvorul cu cheltuiala mai multor credincioși. Pictura în frescă e înnegrită de fum și nu prezintă o valoare artistică. Clopotnița actuală e construită în 1848 din bolovani și cărămidă, în locul unei mici clopotnițe din lemn. Chiliile rămase de la Sava Șufarul au ars în anul 1704. Udrea Cuștireanu Stolnicul, un descendent al Liverei, oferă partea lui de moșie de la Mușătești egumenului Iosif pentru refacerea chiliilor arse.
Aceste chilii nu mai persistă. În anul 1812, episcopul Iosif al Argeșului construiește alte chilii din lemn, din care o parte se mai mențin până astăzi.
Impunătoarea casă stărețească este din secolul XX, ridicată de episcopul Nichita Duma al Argeșului între anii 1935-1937. În incinta acestei mănăstiri au trăit și au acționat un șir întreg de călugări luminați și bogat înzestrați sufletește, ca: egumenul Sofronie de la Cioara (1764-1766, prăznuit pe 21 octombrie), sufletul mișcării de eliberare socială și religioasă a românilor ardeleni, deopotrivă robiți prin iobăgie și unirea confesională silnică cu Roma; Pârvu Mutu zugravul (1659-1735), strălucit pictor bisericesc și iscusit portretist, care și-a petrecut aici ca monah și schivnic, sub numele Pafnutie, ultimii ani ai vieții lui.
Tot aici și-au depănat firul vieții talentați caligrafi și copiști de manuscrise ca Dorotei ieroschimonahul (despre care se știe că a copiat Scara Sfântului Ioan Scărarul la 1787 și un miscelaneu teologic la 1795), Partenie ieromonahul (despre care se știe că a copiat cartea Mântuirea păcătoșilor, 1764) și mulți alții, din ale căror lucrări nu se mai păstrează. Bogata colecție de carte veche și manuscrise românești a fost înstrăinată în timp, fie cu ocazia deselor primejdii (a năvălirilor străine), fie cu ocazia ridicării lor de Alexandru Odobescu, la 1886, și Grigore Tocilescu, în 1906.
În anii 1990-2010, așezământul monahal de la Robaia a renăscut material și spiritual, și prin strădania obștii monahale. Construcțiilor mai vechi li s-au adăugat două clădiri, una a chiliilor, cu două etaje, și o alta a noii stăreții, cu cinci etaje, în care se află și câteva chilii, dar mai ales atelierele de confecționat veșminte preoțești, atelierul de pictură bisericească, trapeza și sala expozițională „Mînăstirea Robaia - străveche vatră de credință și de spiritualitate românească”, în curs de amenajare. Biserica a fost consolidată și repictată integral de renumitul zugrav argeșan Ion Savu, și a fost înzestrată cu mobilier lucrat în lemn de meșterii Gheorghe Antal și Ion Vișan, originari din județul Neamț.
În incinta mănăstirii se mai află un agheasmatar, destinat slujbelor în aer liber, construit de Gheorghe Șendroiu din Mușătești și împodobit cu pictură în frescă de pictorii Ion Popa și Bârdici Găleșanu, sfințit în 1997 de Episcopul locului, precum și o troiță pictată de Gheorghe Sorin Nicolae și Marius Gologan.
Tot în ultimii ani, a fost refăcută calea de acces din satul Mușătești spre mănăstire, reamenajată „Fântâna de leac” (a cărei apă este recunoscută ca având virtuți tămăduitoare), ceva mai sus de mănăstire, și întregul așezământ monahal a fost racordat la rețeaua electrică națională.
Cale de acces: din Pitești se merge pe DN 7C circa 13 km, apoi pe DJ 7031 circa 30 km. Pe dreapta drumului județean este un indicator care ne îndrumă spre mănăstire.
