Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie
Cadre de conducere din Centrala Industrială de materiale și mașini electrotehnice București veneau frecvent pe șantier. Chiar reputatul inginer Alexandru Necula, director general al CIMME a inspectat șantierul și știa foarte bine toate datele proiectului; ne trimitea la toate fabricile desemnate să ne livreze utilaje, scule, matrițe, se asigura că suntem bine tratați. Un lider de așa anvergură era o raritate chiar în acele vremuri când la vârf rareori spre niciodată nu ajungea incompetența. Ajunsese să ne apeleze pe toți pe numele mic, deși eram peste 20 de angajați. Am băgat la cap ce mare efect mobilizator are șeful care știe numele mic al tău. Orice ființă umană are nevoie de recunoaștere a muncii lui, a realizărilor lui. Asta a introdus papa Maslow în știința/arta de a conduce, management, cum se spune azi.
Putem afirmă că toți erau mari meseriași, nu figuranți incompetenți cum azi, din păcate, este populată administrația centrală și locală, în proporție periculos de mare din punct de vedere al eficienței, al cheltuirii banului public, al seriozității cu care erau respectate hotărârile, deciziile, ordinele pe scară ierarhică.
Chiar la nivelul orașului erau oameni serioși, unii având o temeinică pregătire profesională; dispăreau politrucii selectați dintre frizeri, dulgheri, plăpumari etc. pentru că apăruseră noile generații de oameni școliți. Nu se mai punea așa de acut și dogmatic condiția nenorocitului de dosar, al originii sănătoase, mai ales unde partidul unic al clasei muncitoare avea oameni cu vederi mai largi și cu pregătire, cum avea Județul Argeș pe atunci în d-l Ion Năstase ca prim secretar. Mai erau și unii neaveniți, fără pregătire, dar dominau cei competenți. Eram, să nu uităm, la începutul deceniului opt. Armata sovietică "eliberatoare" plecase prin 1958/1959, cu tot cu consilierii sovietici și Sovrom-urile - vremurile mai bune din perioada marxist-leninistă de tristă amintire.
Conform planului, producția a demarat prin transferul fabricației de bunuri de larg consum electromotorice și unelte electrice portabile de la secția Întreprinderii ELECTROMOTOR Timișoara, precum și a motoarelor de acționare numite motoare universale cu colector de la celebra Întreprindere de Motoare Electrice Pitești, cea mai performantă unitate a industriei electrotehnice din perioada de până în 1989.
Prima preocupare a celor două nuclee organizatorice apărute în organigramă în evoluția rapidă a fabricii a fost cea legată de utilarea cu echipamente și utilaje din import (vest și est, cum era lumea împărțită atunci) și a celor din țară. D-l director Ilea ne-a urcat în Dacia pe mine și pe ing. Turtă (respectiv constructorul șef și tehnologul șef, posturi în care am fost numiți cu derogare de vechime) și am plecat seara la Timișoara, la ELECTROMOTOR. Am înnoptat la hotel ARO, după ce am servit cina destul de târziu. Se făcuse miezul nopții, iar d-l Ilea ne zice: „Uite, măi, băieți, diferența dintre un restaurant de marcă și unul de prin Argeș! Voi cere un ceai de mușețel, cereți și voi de care vreți și veți vedea: chelnerul le va aduce deși nu sunt în meniu, deși a trecut ora închiderii!”. Așa a fost, iar ulterior am citit istoria renumitului ARO...
Am ajuns la Timișoara devreme, unde directorul Ilea și directorul EMT au convenit modul de lucru și au desemnat echipele. Am rămas acolo o săptămâna, demarând în viteză dificila muncă de identificare a documentației tehnice, de la desene constructive, norme de produs, documente de omologare, încercări de laborator, fișe tehnologice de fabricație, SDV-urile aferente - adică matrițe, ștanțe, verificatoare.
Dificilă muncă - e puțin spus! A fost extrem de complicat. De ce? Dăm câteva explicații:
- producția de BLC-uri era una secundară pentru EMT, organizată ca o secție cumva de rang secundar deoarece obiectul principal erau motoarele asincrone trifazate în sute de variante constructive, pentru industrie, agricultură, construcții industriale, minerit, dar și pentru export;
- foarte multe componente se produceau în alte localități: Lugoj - industria meșteșugărească (piese din bachelită, din acrilați, garnituri din cauciuc); Sighetul Marmației (toate periile pentru aspiratoare, cu păr natural de porc); Timișoara - Fabrica Dermatina (pielea sintetică, din care era făcut învelișul carcaselor aspiratoarelor Practic), Cooperația meșteșugărească (carcasele din hârtie de ambalaj, rulată și lipită cu clei natural de oase, carcasele din tablă metalică pentru aspiratoarele Ideal, carcasele turnate în pământ pentru vibratoarele electrice de exterior, furtunele din PVC pentru aspiratoare), industria locală (carcase de bormașini, cabluri flexibile, pulverizatoarele de apă pentru aspiratoare etc.), Electrobanat (întrerupătoare electrice, rezistențe electrice, limitatoare de temperatură); Cluj - industria locală (acoperiri cu strat metalic decorativ piese de plastic); Sibiu - industria locală (arcuri calibrate de precizie); Sighișoara - industria locală (componente din tablă ambutisată); Cugir - Uzina Mecanică (roți dințate, componente mecanice de precizie); Mediaș - fabrica de relee (întrerupătoare electrice și piese din bimetal); Turda - fabrica de materiale ceramice izolante; București - Uzina de mașini electrice, Fabrica de mase plastice, Fabrica de ambalaje (unde lucrau chiar și nevăzători, oameni cu diverse handicapuri), Fabrica de cabluri și materiale izolante; Târgu-Mureș - Fabrica Electromureș (cordoane electrice de alimentare, rezistențe electrice, ștanțe de mare precizie); Săcele-Brașov - Fabrica Electroprecizia (componente micromotoare electrice).
Pentru foarte multe componente nu existau desene tehnice, fișe tehnologice, dar cum lucrurile evoluaseră, IGSCCP, adică Inspectoratul de Stat pentru Controlul Calității Produselor avea o lege drastică de respectare a standardelor și normelor de fabricație...
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1971 - ianuarie 1991 în cadrul Electroargeș în calitate de director, inginer tehnolog, șef serviciu, inginer șef - management și organizarea proceselor industriale. În prezent, acesta este președinte la CT CN TRANSELECTRICA S.A.
