Rubrică aniversară - ELECTROARGEȘ 50 - Monografie
Au trecut, iată, 50 de ani de la publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii de înființare a Fabricii de Bunuri de Larg Consum(FBLC) la Curtea de Argeș, vechea Cetate de Scaun a Țării Românești, pe atunci un mic târg de provincie. Economic vorbind, toată activitatea se rezuma la o întreprindere de industrie locală - în care se regăseau un obor de vite, abatorul orășenesc, Fabrică de confecții „6 Martie”, CIL, un combinat de industrializare a lemnului, Uniunea Meșteșugarilor (ceramic, împletituri de răchită, covoare făcute manual, spălătorie-curățătorie de haine și covoare), o întreprindere de exploatare forestieră, una de morărit, o panificație - enumerarea nu este exhaustivă! Vedem că nu exista nimic în materie de construcții de mașini, electrotehnică, electronică.
Venise și vremea orașului, mai ales datorită poziției sale strategice și scânteii anului 1968, când trupele Pactului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia, care îndrăznise să se abată de la calea dictată de Moscova. Doar România a avut curajul să nu trimită trupe, spre admirația lumii libere, dar și spre furia Moscovei. Pericolul invaziei țării era unul cât se poate de real, așa că imediat a început construcția Transfăgărășanului, drum strategic, și a sosit în oraș Batalionul 33 "Vânători de Munte" POSADA. S-a dat apoi decretul de înființare a FBLC, cunoscută ulterior că Electroargeș, denumirea sub care a fost înregistrată oficial. Scopul era atragerea oamenilor în număr cât mai mare la trecători (dinspre Transilvania, dinspre Câmpulung-Bran și dinspre Olt, din nord-vest). Era destul de limpede că doar noi, cu pușca-n mână, puteam să ne apărăm efectiv. Student fiind, am primit și eu, ca și alți colegi, armă - și vă spun că eram foarte mândri și deciși să nu ne lăsăm călcați în picioare, adică să luptăm.
Necesitatea apariției unei astfel de fabrici venea și din cauza unei mari nevoi de aparatură casnică, deoarece femeile renunțau la "profesia" de casnică. În toată România, în urma industrializării accelerate, ele nu mai aveau disponibil timpul așa cum fusese cândva. Făceau naveta și pierdeau multe ore pe lângă cele efectiv necesare ca angajate în fabricile și
uzinele apărute în ritm infernal cam peste tot. Mai aveau și mulți copii, fiindcă așa era pe atunci... Importurile de aspiratoare, uscătoare de păr, mixere de bucătărie - din URSS, de alte bunuri similare din țările socialiste, membre CAER, fuseseră reduse masiv că atenționare că nu am fost obedienți, ca alții, la ordinele Moscovei. Cam acesta era contextul în care apărea celebra Electroargeș - așa cum a dovedit de-a lungul unei jumătăți de deceniu de activitate neîntreruptă!
Caz aproape singular în Industria Electrotehnică, fiindcă, deși performantă, a cam dispărut de pe harta țării. Așa că Aniversarea cu A este mai mult decât necesară, este o datorie de onoare, să se știe ce au făcut generațiile de atunci, să se știe că umblam disperați după forță de muncă și nimănui nu i-ar fi trecut prin minte atunci că, după doar 25 de ani, urmașii lor nu aveau unde munci, obligați fiind să ia calea exodului. Un altfel de exod, nu ca acela condus de Moise spre Pământul făgăduit - din nefericire pentru noi.
Era în 1971, abia începusem carieră de inginer electrotehnic, la Combinatul Petrochimic Pitești, Divizia de Automatizări și protecții cu Relee. Făcusem și cele șase luni de armată, cum făceau atunci absolvenții de studii superioare, obținând gradul de locotenent - armă transmisiuni. A fost o școală foarte serioasă și aspră, emoțiile după episodul Praga nu se atenuaseră, iar ofițerii-profesori ne transmiteau și cunoștințe dar și o stare de spirit, pe care acum aș numi-o patriotism.
La scurt timp după satisfacerea serviciului militar și reluarea muncii, am primit invitația de a reveni în orașul unde locuiam și unde urmasem cursurile Școlii Medii Mixte - actualul liceu „Vlaicu-Vodă”, ca inginer la nouă fabrică. Atunci am aflat, de la regretatul primar Vasile Mohanu, de oportunitatea ivită: eram "pe meserie", nu mai făceam naveta cu trenul care pleca dimineața la 4.00 și revenea seară la 20.30. Am predat imediat apartamentul de trei camere pe care-l primisem de la Combinatul Petrochimic și am devenit primul inginer stagiar angajat la Electroargeș. Aveam marca nr. 4, deoarece existau trei angajați: dl. director Aurel Ilea, dl. Ing. șef Măntoiu și d-na secretară Paula Perciun. Primăria ne-a închiriat (fără licitație, ce vremuri...) un spațiu la subsol, unde fusese cantina salariaților proprii și unde am lucrat până când constructorul fabricii Trustul de Construcții Industriale București, sucursala Pitești, a terminat sediul administrativ. Conducerea avea două birouri în sediul Hidroelectrica, de pe Bulevardul Basarabilor, peste drum de Primărie .
Apoi au fost angajați d-na ing. Mirela Gheorghe (căsătorită Mateescu), absolventă a SMM (azi LVV), d-na Sabie - tehnician și d-na Maria Bangală - tehnician care urmăreau derularea lucrărilor, din partea beneficiarului. Au venit apoi ing. Vasile Turtă, de profesie inginer TCM (tehnologia construcțiilor de mașini), prin transfer de la DACIA Pitești, și dumnealui absolvent al LVV, inginerul stagiar Bebe Iordache - metalurg și arhitectul Florin Scărlătescu, ulterior devenit arhitect-șef al orașului, după ce se transferase la Primărie (ambii absolvenți ai LVV). Domnia sa a proiectat și urmărit construcția actualei Primării, printre altele.
Conducerea de atunci a orașului a profitat din plin de șantierul Electroargeș, de exemplu noi fiind cei însărcinați să lucrăm efectiv la construcția noului cinematograf, coordonați de Florin, arhitectul. Apoi a început construcția blocului de nefamiliști, a Școlii Profesionale, a Liceului Industrial Electrotehnic, a Școlii Speciale de pregătire ca tehnicieni a mai multor serii de tineri din Siria, Libia sau zona magrebiană...
(Va urma)
Gheorghe Olteanu a activat în perioada aprilie 1971 - ianuarie 1991 în cadrul Electroargeș în calitate de director, inginer tehnolog, șef serviciu, inginer șef - management și organizarea proceselor industriale. În prezent, acesta este președinte la CT CN TRANSELECTRICA S.A.
