Casa Memorială „George Topîrceanu” - Nămăiești, locul scrierilor și al poveștilor
Județul Argeș găzduieşte obiective culturale de mare interes, unice şi nepreţuite. Unul dintre acestea este Casa memorială a poetului George Topîrceanu, situată la aproximativ 6 km de Câmpulung, în comuna Valea Mare Pravăţ, mai exact, în satul Nămăieşti.
George Topîrceanu s-a născut în București la data de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena”, amândoi originari din părțile Sibiului. Începe școala primară la București între anii 1893 - 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava (1898 -1906).
După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă. În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile. Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi drept public. Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat și la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră, Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială a lui Nicolae D. Cocea.
În 1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor funcționari, ca o replică la Caleidoscopul lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața românească (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean”).
Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la Viața românească și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul deșuet, sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre noi orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii postume:
„O, indulgentă Critică postumă,
Să nu le-nțepi cu vârful unui ac,
Că, rând pe rând, baloanele de spumă
În lacrimi grele iarăși se prefac”. (Topîrceanu: Prefață).
Casa țărănească, cu pridvor larg la etaj, acoperită cu șiță și ridicată de mâini pricepute la început de veac, în 1900, este locul în care poetul George Topîrceanu și-a petrecut 8 ani din viață. Construcția a intrat în patrimoniul Muzeului Municipal Câmpulung prin donația familiei în anul 1958, fiind declarată ulterior monument istoric de interes național.
La intrarea în micul parc, printre pomi, te întâmpină statuia de bronz a poetului, ridicată în 1973 de ofițerul în rezervă Marius Buturoiu, pe soclul căreia sunt așternute ultimele versuri din „Balada morții”. În prezent, casa adăpostește o expoziție memorială permanentă, cuprinzând exponate legate de viața și activitatea poetului, precum o parte a bibliotecii personale, scrisori adresate familiei și prietenilor, manuscrise, fotografii, arme de vânătoare, bastoane.
Mica expoziție de la parter invită vizitatorii într-o incursiune în timp pentru a cunoaște viața și activitatea poetului, prin intermediul fotografiilor, scrisorilor către familie, documentelor originale sau facsimilelor și publicațiilor. O scară interioară de lemn, element original în arhitectura țărănească, ne conduce la etaj unde, în două încăperi dispuse simetric față de un antreu, a fost recreată atmosfera în care a trăit și a scris George Topîrceanu. Către stradă, un dormitor cu mobilier de epocă și multe țesături populare evocă pentru vizitator calmul orelor de odihnă ale poetului.
Pașii lui traversau micul hol și ajungeau în camera de lucru unde, la biroul pirogravat, așternea în momente de inspirație versuri care au devenit subiecte de poezii: „Aeroplanul” din poezia cu același nume și celebrul geamantan din „Balada chiriașului grăbit”. A rămas aşa cum şi-ar fi dorit Topîrceanu: o casă primitoare, plină de poveşti, de învăţături şi de scrieri, din care tot trecătorul poate să cunoască cine a fost autorul Baladelor vesele şi triste…
Adresă: DC19, sat Nămăiești, comuna Valea Mare Pravăț, județul Argeș (vizavi de Mănăstirea Nămăiești).
