Maria Plop, povestea unei mame eroine
Dacă priviți fotografia alăturată, veți vedea o mamă împreună cu fiica ei. Numele femeii este Maria Plop și s-a născut pe 14 septembrie 1927. În vremurile de acum ar trebui să marcăm Ziua Națională Maria Plop, dar nu este așa, pentru că amintirea eroilor luptători anticomuniști se dorește astăzi a fi uitată. Maria Plop, femeia aceasta uscățivă, îmbătrânită prea devreme, care ne privește grav și atât de intens dintr-o veche fotografie, a fost singura femeie membră a grupului de partizani anticomuniști din comuna Nucșoara, care a rezistat în munți de la înființarea lui, în 1949 până la 20 mai 1958, când s-a predat împreună cu fiica ei și a lui Toma Arnăuțoiu.
În cei 9 ani cât a fost membră a grupului, a îndeplinit misiuni similare cu ale bărbaților, s-a remarcat prin abnegație, curaj și spirit de sacrificiu, reușind să supraviețuiască celor mai grele situații și condiții de trai.
La 22 mai 1956, în ascunzătoarea de la Râpele cu brazi, a dat naștere fiicei ei și a lui Toma Arnăuțoiu. La 20 mai 1958, Toma și Petre Arnăuțoiu au fost arestați, prin trădare. Somată să se predea, Maria Plop a coborât din ascunzătoarea de la Râpele cu brazi ținându-și copilul în brațe. A fost anchetată de Securitate timp de un an, chinuită, bătută și umilită. În urmă procesului a fost condamnată la muncă silnică pe viață. Despărțită de copilul ei, fără să știe ce s-a întâmplat cu acesta, a decedat în închisoarea de la Miercurea Ciuc din cauza condițiilor mizere de detenție. Fotografia este făcută de Securitate, în ziua arestării sale. Avea 30 de ani. Petrecuse ultimii 9 ani într-o peșteră, în creierul munților. Fără electricitate, fără apă curentă, fără nimic din ce noi astăzi luăm de-a gata și vânată ca un animal sălbatic de forțele Securității. Priviți-o! Priviți îmbrăcămintea femeii. Rochita fetiței. Peste doar două zile urma să împlinească 2 ani. Fără tort cu două lumânări, într-un beci al Securității, fără tată. Priviți mâinile femeii pe umerii fetiței și încercați să înțelegeți acele momente. Zbuciumul. Lupta. Sacrificiul. Demnitatea…
Ioana Raluca Voicu Arnăuţoiu, fiica Mariei Plop şi a căpitanului Toma Arnăuţoiu, a fost luată şi dusă într-un orfelinat din Câmpulung Muscel. A fost înfiată, purtând apoi numele de Raluca Voicu. După 1990, după un îndelungat demers judiciar a reuşit să obţină dreptul de a purta numele tatălui, devenind una dintre cercetătoarele asidue ale arhivei partizanilor din Muscel.
Grupul condus de Toma Arnăuţoiu (în care au intrat Petre Arnăuţoiu, Maria Plop, Titu Jubleanu, Maria Jubleanu, Constantin Jubleanu, iar ulterior şi Ion Marinescu) a rezistat mai mulţi ani, ducând lupte cu Securitatea, înregistrând pierderi proprii, dar provocând mult mai multe în rândurile forţelor represive. În cele din urmă, partizanii au intrat într-o totală şi cvasiperfectă clandestinitate, fapt datorat în bună măsură unei destul de largi şi loiale reţele de susţinători (un rol aparte l-au avut Marinica Chircă şi Elisabeta Rizea). Însă în mai 1958 ultimii membri ai grupului au fost capturaţi prin trădare (unul s-a sinucis la capătul unei lupte), la fel ca mulţi dintre susţinătorii lor.
Represiunea a fost cumplită şi extinsă, mai multe loturi au fost judecate de Tribunalul Militar Bucureşti în 1959, acordându-se 16 condamnări la moarte, inclusiv Toma Arnăuţoiu, dar şi numeroşi ani de temniţă. Grupul de rezistenţă Toma Arnăuţoiu a fost considerat printre cele mai importante din România, lungi perioade fiind pus de Securitate chiar în capul listelor privind „bandele din munţi”...
