Mănăstirea Văleni din Sălătrucu, lăcaşul lângă care Topîrceanu şi-a petrecut o parte din copilărie
Mai exact, acei ani în care mama marelui poet lucra acolo ca ţesătoare. Străvechea vatră monahală Văleni a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al XVII - lea de călugărul Zaharia Grădişteanu, care a construit, între anii 1691-1692, o biserică din lemn cu hramul ,,Sfânta Treime”, punând acolo bazele unei obşti de călugări. Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când a avut loc războiul ruso-turc, în Mănăstirea Văleni a slujit o obşte monahală de călugări.
Imediat după război, Preasfinţitul Iosif I, episcop al Argeşului, a mutat obştea călugărilor în Mănăstirea Robaia, iar în Văleni a adunat maicile din schiturile desființate.
La mânăstire a funcţionat şi un atelier de ţesut covoare, amenajat în anul 1886, în care s-a lucrat neîntrerupt până în 1960.
Atelierul a reprezentat o şcoală autentică, acolo fiind iniţiate în arta ţesutului numeroase tinere de pe Valea Topologului şi din împrejurimi. De acel atelier se leagă o parte din copilăria autorului ,,Baladelor vesele şi triste", George Topîrceanu, născut în Bucureşti la data de 20 martie 1886, fiul cojocarului Gheorghe Topîrceanu şi al Paraschivei, ţesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena", amândoi originari din părţile Sibiului, căci după ce a început şcoala primară la Bucureşti a trebuit să o continue pe valea Topologului în judeţul Argeş, unde părinţii săi s-au stabilit o vreme.
Căsuţa în care a locuit atunci cel care mai târziu, după întoarcerea la Bucureşti avea să devină poet, prozator, memorialist, publicist, traducător şi membru corespondent al Academiei Române este şi azi în picioare. În curtea mănăstirii poate fi văzută azi şi Casa ,,Atelier”, care datează din anul 1930, din perioada stareţei Leonida Stănescu. Clădirea adăposteşte atelierele de croitorie şi de ţesătorie, trapeza, biblioteca, depozitul de carte veche şi Cancelaria.
Astăzi, interiorul atelierului este în acelaşi timp şi un mic muzeu al lucrului manual tradiţional argeşean, acolo păstrându-se războaie de ţesut covoare olteneşti şi ţesături tradiţionale din bumbac.
Totodată, este locul în care măicuţele cos cu migală veşminte preoţeşti. Stricată de timp şi de cutremurele care au trecut peste ea de-a lungul a peste trei secole de istorie, biserica mănăstirii a fost demolată şi rezidită pe acelaşi loc de trei ori, astfel că lăcaşul din vremea copilăriei lui Topîrceanu între maici nu mai e azi.
Actuala biserică a mănăstirii a fost construită între anii 1948-1955, prin strădania episcopului Iosif Gafton, care a iniţiat şi s-a îngrijit de reconstrucţia bisericii, atribuindu-i un nou hram –,,Adormirea Maicii Domnului”. Amplasată într-un cadru natural pitoresc, Mănăstirea Văleni este locul unde mii de credincioşi vin să caute liniştea sufletească, departe de grijile cotidiene.
